REPORTAJ | De ce este zona Drăgășani un reper de neratat pe harta turismului gastro-viticol al României

„Diavolul pătrunde oriunde. Chiar și în altar ajunge, uneori, prin oameni. Dar într-un singur loc nu pătrunde: în Sfântul Potir. Căci acolo se află sângele Domnului, care-l alungă!”. Așa îmi povestea un vechi viticultor din Drăgășani că a învățat de la un preot bătrân.

În acest context, putem considera zona Drăgășaniului un loc de unde Diavolul a fugit demult. Ca atare, un loc de vizitat și cunoscut, atât cu ochiul, cât și cu sufletul…

Vinul, sângele de Drăgășani

Zona actualului oraș Drăgășani este considerată cea mai veche vatră viticolă din Țara Românească. Prima atestare documentară a sa datează din anul 1535, din vreme domnitorului Radu Paisie. Dar dovezile arheologice arată că în zonă se producea vin încă din Antichitate.

Și, chiar dacă de-a lungul vremurilor în oraș s-au dezvoltat și alte ramuri economice, vinul a rămas sângele orașului. Cât vezi cu ochii, dealurile care domină așezarea sunt acoperite cu viță de vie. Ca o recunoaștere a importanței acestei zone viticole, în anul 1936 aici a fost înființat primul institut de cercetare în domeniul viticulturii din România. Instituția funcționează și astăzi, sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice, iar rezultatele ei sunt spectaculoase. Dar asupra acestui subiect vom reveni.

La sfârșitul anilor ‘90, tot mai multe familii au reușit să obțină retrocedarea viilor deținute de predecesorii lor și confiscate de comuniști. O parte dintre ei au redat orașului vechiul său renume. Acum îl readuc, pas cu pas, pe harta turismului viticol românesc.

Când istoria se împletește cu natura

Primul lucru care atrage atenția călătorului ajuns la Drăgășani este peisajul. Orașul se întinde pe o terasă cuprinsă între dealuri acoperite cu vii și lunca Oltului. Un loc parcă anume potrivit pentru a construi o așezare. Se pare că așa au considerat și dacii, de vreme ce aici au înființat antica Rusidava. Și nu au greșit! Dovada: Podgoria Drăgășani a devenit una dintre cele mai importante zone viticole ale României. Este una dintre puținele zone care își poate susține personalitatea și prin soiuri românești reprezentative, precum Crâmpoșia Selecționată, Negru de Drăgășani sau Novac.

Acest fond natural și cultural oferă locului un avantaj rar: autenticitate. Turistul care ajunge aici nu găsește doar o succesiune de etichete și degustări, ci o relație reală între peisaj, tradiție și produsul final. Tocmai această legătură face ca Drăgășaniul să fie potrivit nu doar pentru cunoscătorii de vin, ci și pentru cei care vor să descopere o regiune românească elegantă, încă păstrată într-un registru firesc.

Drăgășani, o poveste a oamenilor pasionați

La alcătuirea actualei așezări a lucrurilor sunt mulți cei care au pus, și încă mai pun, umărul. Fiecare dintre ei unul dintre stâlpii care sprijină întreg ansamblul. Fiecare poartă un nume, cunoscut atât în sine, dar și ca parte a podgoriei Drăgășani. Și nu se poate spune că unul ar fi mai important decât celălalt. De fapt, acesta este și farmecul: combinația aceasta de personalități individuale, care împreună crează un întreg firesc, armonios, fără disonanțe. Căci fiecare are imaginea proprie, dar rolul este comun: acela de a alcătui împreună Podgoria Drăgășani.

Familia Iordache este unul dintre acești stâlpi. Imediat după 1990, agronomul Gheorghe Iordache a cumpărat o vie și o veche cramă la marginea orașului. Apoi, pas cu pas, cu muncă, dragoste, dar și pricepere și organizare, a început să-și clădească afacerea. Și așa s-a născut Casa de Vinuri Iordache.

Câțiva ani mai târziu, fiul său Valentin, cunoscut localnicilor ca Bebe, l-a urmat. Tânărul căruia îi plăcea să alerge cu motociclete și mașini puternice pe dealuri a învățat tainele viei. Așa cum el însuși povestește, acum umblă cu tractorul prin vie. Este veșnic alături de angajații săi.

„Bebe” Iordache, podgoreanul care nu-și uită comunitatea

În același timp, Valentin „Bebe” Iordache este și un stâlp al comunității. Face parte dintr-un club de „rescue car” și își oferă ajutorul oricui are o problemă tehnică cu mașina. Dar, printre altele, a oferit și o aură în plus de celebritate zonei. Împreună cu doi prieteni, a descoperit pe dealul Prundenilor, de lângă oraș, un tezaur de monede romane. 242 de denari din argint au intrat în patrimoniul Muzeului Nașional de Istorie, ca să vorbească despre trecutul Drăgășanilor.

Pe lângă vin, în clădirea Cramei Iordache, a fost amenajat și un mic muzeu al zonei. Într-o încăpare se află numeroase costume populare și obiecte vechi din gospodării țărănești. O altă sală adăpostește un muzeu al banilor. O istorie completă a leului românesc este ilustrată cu monede și bancnote de colecție. Pe lângă leu, este schițată și o istorie a mai multor monede, din toată lumea

„Această colecție a început de la o inițiativă a bunicii mele, continuată de mama, care erau pasionate de costumele populare românești. Tata era pasionat de istoria banilor. Eu am luat de la fiecare câte ceva și am alcătuit acest muzeu”, a povestit Valentin Iordache.

Anton Bauer aduce rigoarea nemțească în vinul de Drăgășani

Dacă Valentin Iordache este un fel de simbol al legăturii dintre Drăgășaniul de ieri și cel de azi, Anton Bauer este, într-un fel, un contrast. Dar și o dovadă că, la Drăgășani, cei care iubesc vinul bun se adună.

Să lămurim lucrurile: Anton Bauer este un german autentic, născut și crescut în Germania. În urmă cu peste două decenii a venit în România, s-a căsătorit cu o româncă din Buzău și au venit, împreună, la Drăgășani. Aici au început alcătuirea unui domeniu viticol. Cu răbdare, muncă și organizare nemțească. Și cu multă știintă! În crama sa, un loc important îl ocupă laboratorul. Rezultatele analizelor completează, întotdeauna, părerile oenologului. Astfel consideră Anton Bauer că strugurii pot da tot potențialul lor în vinul pe care îl produce.

Crama sa dispune de unele dintre cele mai moderne utilaje existente.Vinul roșu este baricat în butoaie de stejar noi, care se schimbă la cel mult trei ani. Tehnologia de producție este mereu adaptată la condițiile specifice fiecărui an și fiecărei recolte în parte. Iar rezultatul este, într-adevăr, unul deosebit.

Neamțul care a devenit oltean

Dar Anton Bauer a devenit și un element al comunității iticultorilor din Drăgășani. Vorbește perfect românește și este un povestitor dibaci și un conviv vesel. De aceea, este adesea invitat la petreceri. Dar mai des este invitat atunci când apar probleme cu producerea vinului. Dacă fierbe prea tare sau, dimpotrivă, nu fierbe, dacă e prea dulce sau e prea tulbure, vecinii îl sună și îi cer ajutorul. Și, întotdeauna, vine imediat. Ia probe de vin, le face analiza în laboratorul său și a doua zi vine cu soluția, povestesc viticultorii din zonă…

Crama Bauer a funcționat, în ultimii ani, ca un veritabil vector de imagine pentru podgorie. A atras atenția asupra potențialului regiunii, a consolidat reputația vinurilor de aici și a demonstrat că Drăgășaniul poate livra experiențe viticole comparabile cu cele din regiunile deja consacrate.

Pentru turistul care ajunge în zonă, prezența unui nume precum Bauer este și o garanție a faptului că această podgorie merită descoperită cu seriozitate, nu doar din curiozitate.

Reeds, locul unde vinul se întâlnește cu gastronomia

Nicio destinație viticolă nu devine cu adevărat relevantă fără gastronomie. Vinul are nevoie de context, iar contextul cel mai potrivit este masa bine gândită, construită cu respect pentru produse, pentru ritm și pentru asocierea cu vinurile locului. În zona Drăgășani, restaurantul Reeds joacă exact acest rol: acela de a adăuga profunzime experienței turistice și de a transforma o vizită într-o zi întreagă de plăcere bine așezată.

Realizat pe parcursul a mai bine de două decenii, prin munca asiduă a familiei Roșu, restaurantul își împlinește cu succes menirea. Gazdele au acea știință rară de a-și face oaspeții să se simtă ca niște rude, revenite acasă după mult timp.

Importanța unui restaurant precum Reeds depășește dimensiunea strict culinară. El devine o piesă de infrastructură turistică fină, dar esențială. O regiune viticolă începe să conteze cu adevărat atunci când vizitatorul poate trece firesc de la vie la cramă și de la cramă la masă, fără ca nivelul experienței să scadă. Reeds contribuie exact la această continuitate și întărește ideea că Drăgășaniul nu este doar un loc al vinului, ci un loc al ospitalității bine înțelese.

Un viitor care conservă trecutul

Drăgășaniul este astăzi una dintre cele mai promițătoare destinații de turism viticol din România. Are avantajul rar al unei identități autentice, dublate de apariția unor proiecte care înțeleg că vinul bun are nevoie de context, iar contextul înseamnă loc, poveste, masă, peisaj și ospitalitate.

Pentru turistul care vrea mai mult decât o simplă excursie, Drăgășaniul oferă exact acest lucru: o experiență coerentă, elegantă și locală. Iar prin prezența unor repere precum Casa de Vinuri Iordache, Domeniul Drăgași, restaurantul Reeds și Crama Bauer, regiunea dovedește că poate deveni nu doar o podgorie importantă, ci și unul dintre cele mai frumoase trasee de descoperit din România.