foto: freepik.com
Alimetele ultraprocesate au fost timp de multe decenii o caracteristică a stilului de viață occidental – reprezintă mai mult de jumătatea din dieta medie în Marea Britanie și Statele Unite, de exemplu. Însă ele tind să se răspândească tot mai rapid și pe celelalte continente, scrie ziarul britanic The Guardian.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Acesta citează un o amplă analiză publicată recent de revista The Lancet, legată de riscurile pe care aceste alimente le reprezintă pentru sănătate. Raportul avertizează că aceste produse expun milioane de oameni unor daune pe termen lung și solicită măsuri urgente.
Recent, UNICEF a dezvăluit că, pentru prima dată, numărul copiilor obezi din lume este mai mare decât al celor subponderali, pe măsură ce alimentele nesănătoase domină dietele. Iar cele mai rapide creșteri sunt în țările cu venituri mici și medii.
„Schimbarea obiceiurilor e determinată de corporațiile orientate către profit”
Carlos Monteiro, profesor de nutriție de sănătate publică la Universitatea din São Paulo și unul dintre autorii seriei din The Lancet, afirmă că „schimbările de obiceiuri sunt determinate de corporațiile orientate către profit, nu de alegerile individuale”.
Pentru părinți, sistemul alimentar poate părea uneori complet împotriva lor. „Uneori simți că nu ai absolut niciun control asupra a ceea ce pui în farfuria copilului”, spune o mamă din India. Alături de mărturia ei, cotidianul britanic a adunat alte câteva, ale altor mame de pe diferite continente, redate direct la persoana I.
Manita Pyakurel, din Nepal: „Fetița mea poftește constant la biscuiți, ciocolată și suc”
A crește un copil în Nepal astăzi înseamnă adesea să înoți împotriva curentului, mai ales când vine vorba de mâncare. Gătesc acasă cât pot, dar în momentul în care fiica mea iese afară, este înconjurată de gustări ambalate în culori atrăgătoare și băuturi cu zahăr. Poftește constant biscuiți, ciocolată și sucuri ambalate, produse promovate agresiv. O singură reclamă la pizza la televizor este suficientă ca să întrebe: „Putem mânca pizza azi?”
Chiar și mediul școlar întărește obiceiurile nesănătoase. Cantina servește suc de fructe îndulcit în fiecare marți, iar ea îl așteaptă cu nerăbdare. Primește biscuiți de la un prieten în autobuzul școlar, ciocolată la zile de naștere și trece zilnic pe lângă un magazin de chipsuri aflat chiar la poarta școlii.
Uneori simți că întregul mediu alimentar se întoarce împotriva părinților care încearcă pur și simplu să își crească sănătos copiii.
Lucrez în cadrul Alianței pentru Boli Non-Transmisibile din Nepal și coordonez un proiect numit Promovarea Alimentelor Sănătoase în Școli. Cunosc această problemă foarte bine. Totuși, chiar și cu expertiza mea, este incredibil de greu să-mi țin fiica de opt ani departe de UPF-uri.
Expunerile repetate la școală, pe drum și online fac aproape imposibil pentru părinți să limiteze alimentele ultraprocesate. Nu este doar despre alegerile copiilor, ci despre un sistem alimentar care normalizează și promovează mâncarea nesănătoasă.
Datele reflectă exact ceea ce vedem în familii. Studiul Demografic și de Sănătate din Nepal 2022 a constatat că 69% dintre copiii între 6 și 23 de luni au consumat alimente nesănătoase, iar 43% beau deja băuturi îndulcite.
În districtul Lalitpur, unde locuiesc, un studiu a raportat că 18,6% dintre școlari sunt supraponderali și 7,1% sunt obezi – cifre asociate cu creșterea consumului de junk food și un stil de viață tot mai sedentar. Un alt studiu arată că mulți copii nepalezi consumă aproape zilnic gustări dulci sau sărate procesate, ceea ce contribuie la niveluri ridicate de carii dentare.
Nepal are nevoie urgentă de politici mai stricte, medii școlare mai sănătoase și reglementări mai dure privind marketingul. Până atunci, familiile vor continua să ducă o luptă zilnică împotriva junk food-ului – câte un pachețel de biscuiți odată.
Arlene Williams-Jack, din St Vincent and the Grenadines, insulă din Caraibe: „Mâncarea grasă, sărată, dulce, plină de ingrediente artificiale, devine preferată”
Situația mea este puțin diferită, deoarece am fost nevoită să mă relochez de pe o insulă din arhipelagul nostru, devastată anul trecut de uraganul Beryl. Dar reflectă și realitatea dură cu care se confruntă părinții într-o regiune afectată puternic de schimbările climatice.
Chiar și înainte de uragan, ca profesoară de nutriție, eram extrem de îngrijorată de proliferarea restaurantelor fast-food din Sf. Vincent and Grenadine. Astăzi, chiar și micile magazine din sate contribuie la transformarea unei țări cândva plină de fructe și legume locale într-una în care mâncarea grasă, sărată, dulce, plină de ingrediente artificiale, devine preferată.
Iar situația tinde să fie mult mai gravă când un uragan sau o erupție vulcanică distruge culturile. Mâncarea proaspătă devine atunci rară și foarte scumpă, și devine extrem de dificil să-ți hrănești sănătos copiii.
Chiar și având un loc de muncă stabil, mă doare când văd prețurile. A trebuit adesea să aleg între mazăre și fasole și carne sau ouă când îmi hrănesc cei patru copii. Servirea unor mese mai puține sau a unor porții mai mici face acum parte din strategiile de supraviețuire post-Beryl.
Când alergi între un job solicitant și parenting, este foarte tentant să le dai copiilor câțiva dolari pentru a-și cumpăra gustări de la școală. Din păcate, majoritatea chioșcurilor școlare oferă doar gustări ultraprocesate și sucuri pline de zahăr. Mă tem că rezultatul va fi o creștere a bolilor care sunt deja la nivel epidemic, precum diabetul de tip 2 și hipertensiunea.
Patience Akumu, din Uganda: „Nu pot decât să sper că aroma de pui crescut în curte și legume din grădină îi va ține departe de tentații”
Reclama KFC se profilează de departe, montată pe un panou publicitar la intrarea în mallul Akamwesi din cartierul Mpererwe, Kampala, Uganda, provocându-te să-i treci pragul.
Pentru mulți copii și părinți, KFC este un simbol al sofisticării, al emancipării. Deși numeroși vizitatori nu au părăsit niciodată Uganda, logoul KFC a devenit un reper cultural. Este locul unde familiile merg să sărbătorească zile de naștere sau botezuri, iar copiii speră să îi duci acolo de Crăciun.
Fiica mea de 14 ani îmi spune: „Mamă, știai că unii copii își aduc KFC la pachet pentru prânzul de la școală?” Iar în alte zile își aduc mâncare de la Café Javas, un lanț local de fast-food.
Este vineri seara, iar eu încerc să fac cumpărăturile de weekend în timp ce îi feresc pe ea și pe fratele ei de restaurantele care sugerează că viața ar fi mult mai ușoară dacă am lua cartofi prăjiți și pui și am mânca uitându-ne la Netflix.
Când ajung acasă, găsesc că soțul meu a tăiat deja una dintre găinile noastre crescute în curte. Nu pot decât să sper că aroma puiului gătit încet, ore întregi, cu legume proaspete din piață, va învinge tentația fast-food-ului.
Amoolya Rajappa, din India: „Economic, este o provocare să îi ofer copilului mese cu adevărat sănătoase”
Când eram copil, mâncam de toate. Nu existau discuții despre sănătos sau nesănătos. Astăzi, ceea ce pot sau nu pot mânca copiii este un subiect constant – la școală, acasă, în presă.
Fiica mea adoră înghețata și ciocolata. Bunicii sunt foarte indulgenți și trebuie adesea să intervin. Urăsc acadelele, sunt lipicioase, murdare și le ține în gură ore întregi. Uneori cedez, pentru că este obositor să fii mereu vigilent.
Suntem profesioniști ocupați, nu putem face totul de la zero, cum ar fi brânza paneer. Dar un scandal recent despre paneer sintetic m-a îngrijorat, pentru că îl cumpărăm des.
La cumpărături, toate dulciurile sunt la casa de marcat. Fiica mea mă roagă mereu să îi cumpăr ceva. Chiar și desertul de arahide din copilăria mea este acum ultraprocesat. Dacă spun nu, se supără.
Regula în casa noastră: fără zahăr rafinat, fără băuturi carbogazoase. Asta înseamnă și fără biscuiți, făcuți din maida (făină rafinată) și ulei de palmier. Medicul spune că provoacă și carii. Dar când altcineva îi oferă, se entuziasmează.
Citesc etichetele și dacă un produs are mai mult de 10 ingrediente, nu îl cumpăr. Dar uneori simți că nu ai niciun control asupra alimentației copilului și asta este foarte frustrant.
Iar opțiunile de gustări sănătoase sunt puține și scumpe. Economic, este o provocare să îi ofer copilului mese cu adevărat sănătoase.
Peter Muiruri, din Kenya: „A fost cucerit de la prima mușcătură”
Fiul meu spune că totul a început când și-a văzut prietenii mâncând lucruri pe care el știa că nu are voie să le guste. O singură mușcătură și a fost cucerit. Avea probabil nouă ani. Mi-a spus că tăițeii indonezieni au fost unele dintre cele mai gustoase lucruri pe care le-a mâncat vreodată. Cunoscând riscurile, nu am fost deloc încântat.
Curiozitatea l-a făcut să încerce să strecoare pachete de tăiței instant în coșul de cumpărături – pe furiș. Mallul din apropiere a devenit „scena crimei”. O dată a ascuns un pachet de tăiței cu aromă de vită sub alte produse. Eram prea distras ca să observ.
A repetat figura altă dată. De această dată am observat nu unul, ci trei pachete. Le-a pus la loc, spre nemulțumirea oamenilor de la coadă.
Dar nu e suficient să elimini produsele. Cu ce le înlocuiești? Atât de multe gustări exotice sunt și ele riscante. Un oftalmolog spunea recent că mulți tineri cu probleme de vedere sunt diagnosticați cu diabet de tip 2, necunoscut familiei, cauzat de alimentație.
Piața locală abundă în alimente sănătoase, tuberculi, legume tradiționale, dar este o luptă continuă să îl fac pe fiul meu, acum de 14 ani, să le mănânce. Din fericire, începe să se adapteze.
