Timișoara își sărbătorește diversitatea culturală în cadrul celei de-a XIII-a ediții a Festivalului Minorităților: „Pe noi ne reprezintă anumite marcaje culturale, cum sunt gastronomia, muzica, iar pe cealaltă parte, o altă mentalitate, un alt fel de temperament pe care le-am moştenit din ţara-mamă”

Şvabi, sârbi, maghiari, muntenegreni, armeni, cehi, italieni, francezi, evrei sau croaţi, care trăiesc în Timişoara şi în Banat, au sărbătorit, vineri seară, alături de români, în “Sufrageria MulticulTim”, amenajată în Piaţa Sfântul Gheorghe, diversitatea culturală, în cadrul Festivalului Minorităţilor, transmite Agerpres.

La masa comună, s-au depănat amintiri povestite de bunici despre cum au ajuns strămoşii lor în Banat, fiecare naţie purtând un simbol vestimentar definitoriu etniei, moştenit din familie, care va fi lăsat ca zestre identitară, mai departe, copiilor. Au degustat pogăcele austro-ungare (din aluat de cartofi, presărate cu chimen, care se servesc în dimineaţa tăierii porcului), roşii în paie (zacuscă afumată bulgărească), cârnaţi de casă uscaţi, şonc bănăţean, liptauer şvăbesc, ouă umplute (după tradiţia franţuzească), azimă adusă de la Tel Aviv, supă evreiască de gâscă, trupci cu brânză de vaci şi cu mac, fasole bătută în ulei de dovleac (de la sârbi), friptură bulgărească de gâscă, sos de vişine, papricaş croat, sarmalele copilăriei, un deliciu universal, tort Doboş pregătit de slovaci.

Meniul din “sufrageria multiculturală” a fost curatoriat de Ramona Rista, diplomat culinar, sub coordonarea maestrului Hajdo Ernest, împreună cu o echipă de maeştri bucătari, care au răspândit savoarea culinară într-un spaţiu select, în porţelanuri fine şi într-un decor din care nu au lipsit reproduceri ale lucrărilor plastice ale lui Ştefan Jager, “pictorul şvabilor bănăţeni”.

“Brandul meu (‘Fata care găteşte cu flori’ – n.r.) a înflorit pe zi ce trece şi s-a transformat într-o identitate de patrimoniu culinar pe care îl caut în sate româneşti, prin comunităţi româneşti şi etnice din ţară şi străinătate. Este un proiect pilot pe care l-am gândit împreună cu Casa de Cultură a Municipiului Timişoara şi cu Primăria Municipiului Timişoara. Este o degustare cu meniuri pe care le-am cules din comunităţi bănăţene şi sperăm să fie de succes şi să-l oferim de acum şi publicului. Sunt aproape 30 de etnii, unele tradiţii se împletesc, dar şi unele reţete care rămân în comunitatea respectivă. Este un proiect-manifest în care alăturăm HORECA, instituţii, cultura, la masă, să şi gătească, să discute, să se bucure de lucrurile care ne definesc din punct de vedere al originilor, să preţuim mai bine şi să construim meniuri care vorbesc despre rădăcinile noastre”, a declarat pentru AGERPRES Ramona Rista.

Despre comuniunea dintre etnii a vorbit şi Borco Ilin, muzeograf în cadrul Muzeului Satului Bănăţean din Timişoara.

“Pe noi sârbii ne reprezintă faptul că întâi am fost noi, apoi a apărut viaţa inteligentă, asta fiind zis într-un stil de fală bănăţeană. Pe noi ne reprezintă anumite marcaje culturale, cum sunt gastronomia, muzica, iar pe cealaltă parte, o altă mentalitate, un alt fel de temperament pe care le-am moştenit din ţara-mamă, dar aici, contopindu-ne cu românii şi cu germanii, maghiarii, ne-am împrumutat şi din valori şi din defecte. Nu mă deranjează nimic. Totul este perfect aşa cum este”, arată Borco Ilin.

Andreea Oance, care reprezintă minoritatea germană din Timişoara şi din Banat, ca ziarist la Allgemeine Deutsche Zeitung, spune că plecarea masivă a şvabilor din Banat a lăsat în urmă un gol cultural.

“Îmi place să cred că Timişoara nu şi-a pierdut niciodată din acel spirit multicultural pe care l-a avut dintotdeauna şi e bine să ne aducem aminte ce înseamnă să fim parte dintr-o asemenea comunitate multicoloră, multietnică. Această masă (Sufrageria MulticulTim), cu toate preparatele puse în faţă, tocmai aceasta arată: gustul Banatului dintotdeauna, care se păstrează şi astăzi. Au plecat foarte mulţi germani (şvabi – n.r.), ceea ce este o mare pierdere pentru oraş, pentru regiune. Dar sunt şi foarte mulţi care se întorc, pentru că sunt şi dintre aceştia, încearcă să readucă în comunitate acel spirit care a fost lăsat uitării pentru o vreme. De mult timp aveam pe masă mâncăruri despre a căror origine nu ştiam, iar acum le aflăm sursa, dar şi a culturii care a rămas în urma şvabilor bănăţeni. Regret că nu am trăit prea mult timp acele vremuri când timişorenii se lăudau că vecinul din stânga vorbea germană, cel din dreapta ungureşte, iar cel de vizavi, sârbeşte”, spune Andreea Oance.

Roxana Morun, reprezentant al minorităţii germano-austriece, ai cărei strămoşi vin de la Graz, este mândră că face parte din frumuseţea multiculturalităţii Banatului.

“Pe masa acestei sufragerii văd preparate pe care le făcea bunica, sosul de vişine, iar ceea ce se întâmplă aici este o călătorie emoţională prin trecutul Banatului, al fiecăruia dintre noi, pentru că ceea ce este în farfurie este şi în sufletul nostru, este vorba despre identitatea noastră”, punctează Roxana Morun.

Directoarea Casei de Cultură a Municipiului Timişoara, Camelia Mingasson, subliniază că, prin acest Festival al Minorităţilor, aflat la cea de-a XIII-a ediţie, timişorenii îşi sărbătoresc diversitatea culturală.

“Avem muzică, dansuri tradiţionale, ateliere, literatură, spectacole. Un element nou al acestui an este ‘sufrageria multiculti’, un proiect de avangardă culinară curatoriat de Romana Rista, diplomat culinar, cunoscută şi ca ‘Fata care găteşte cu flori’. Evenimentul invită la masă toate comunităţile etnice timişorene, dar şi jurnalişti sau influenceri aparţinând acestora (…) şi aduce laolaltă zestrea etniilor bănăţene, de la francezii alsacieni şi bulgarii pavliceni, la comunitatea evreiască, croaţii caraşoveni sau cehii din Munţii Banatului până la slovacii din Lunca Mureşului, şvabii dunăreni, maghiarii colinari şi sârbii din pustă – fiecare cu poveşti şi reţete transmise din generaţie în generaţie. O altă noutate este introducerea unui eveniment dedicat unei minorităţi etnice în legătură directă cu fenomenul, mult mai recent, al migraţiei, despre cum funcţionează migraţia: mituri şi realităţi, un dialog care aduce o perspectivă personală şi culturală asupra experienţei migraţiei şi provocărilor identitare”, detaliază Camelia Mingasson.

Festivalul Minorităţilor face parte din viaţa şi fiinţa Timişoarei.

“Alături de Ruga Timişoarei, acest festival merită să fie cunoscut mai ales de către generaţia tânără, căreia dorim să îi predăm ceea ce înaintaşii noştri şi noi clădim astăzi, astfel încât, peste ani, să ducă mai departe aceste obiceiuri şi tradiţii ale Banatului, ale Timişoarei”, mai spune Camelia Mingasson.