FOTO: Dreamstime/Photographerlondon
Acordul Organizației Mondiale a Comerțului privind subvențiile pentru pescuit, primul care vizează mediul, intră în vigoare luni, după ani de negocieri complicate, într-un context internațional marcat de tensiuni comerciale puternice, potrivit AFP, citat de G4Media.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Acceptat de peste o sută de membri ai OMC, printre care Statele Unite, Uniunea Europeană și China, acordul stabilește norme obligatorii care impun guvernelor să țină seama de legalitatea și durabilitatea activităților de pescuit pe care le subvenționează.
Reguli mai ample privind subvențiile pentru activitățile care contribuie la supracapacitate și la pescuitul excesiv sunt încă în curs de negociere.
Iată principalele puncte ale acestui acord, care interzice cele mai dăunătoare forme de subvenții publice acordate sectorului pescuitului.
Acordul, finalizat în 2022, după mai bine de douăzeci de ani de discuții, intră în sfârșit în vigoare după ce a fost acceptat de două treimi din membrii OMC.
Documentul interzice, de asemenea, subvențiile pentru pescuitul nereglementat în largul mării
Acesta interzice subvențiile pentru pescuitul „ilicit, nedeclarat și nereglementat (INN)”, precum și pentru pescuitul din stocurile de pește supraexploatate. Cu toate acestea, o țară poate continua să acorde aceste subvenții dacă acestea vizează „reconstituirea stocului la un nivel biologic durabil”.
Documentul interzice, de asemenea, subvențiile pentru pescuitul nereglementat în largul mării – cum ar fi zonele aflate în afara jurisdicției țărilor costiere – oferind astfel protecție în cazurile în care nu există măsuri de gestionare a stocurilor.
Potrivit unui studiu citat în mod regulat, subvențiile mondiale pentru pescuit s-au ridicat la 35,4 miliarde de dolari în 2018, din care 22 de miliarde au contribuit la creșterea capacității flotelor de pescuit.
Acordul solicită țărilor să dea dovadă de „atenție specială și moderație” atunci când acordă subvenții navelor care nu arborează pavilionul lor sau în cazul stocurilor de pește a căror stare nu este cunoscută.
Țările sunt obligate să comunice OMC informații privind punerea în aplicare a acordului. Acestea trebuie să furnizeze, în special, informații privind starea stocurilor de pește și navele care beneficiază de subvenții, precum și să comunice lista navelor și a operatorilor care au fost identificați ca practicând pescuitul IUU.
În caz de dezacord, țările pot apela la mecanismul de soluționare a litigiilor al OMC, chiar dacă organul său de apel rămâne paralizat din cauza refuzului Statelor Unite de a numi judecători.
Acordul ține seama de nevoile țărilor în curs de dezvoltare și ale țărilor cel mai puțin dezvoltate (PMA), acordându-le în special o „clauză de pace”: subvențiile pe care le acordă în propriile zone economice exclusive (ZEE) sunt scutite de interdicții timp de doi ani.
Iar cele a căror cotă anuală din volumul capturilor mondiale de pește nu depășește 0,8 % pot prezenta OMC notificările lor privind pescuitul, o dată la patru ani, în loc de o dată la doi ani.
Acestea beneficiază, de asemenea, de sprijin tehnic din partea OMC. A fost creat și un fond finanțat din surse voluntare, care a primit până în prezent 18 milioane de dolari, pentru a le sprijini.
Dacă cea de-a doua parte a regulilor, referitoare la supracapacitate și pescuit excesiv, nu este finalizată în termen de patru ani de la intrarea în vigoare a primului acord, acesta din urmă va fi „abrogat imediat”. Cu excepția cazului în care membrii OMC decid altfel.
