FOTO: G4Food
În Maramureș există 300 de halde de steril, considerate reziduuri în urma activității de minerit, care s-a încheiat în 2006. Suprafața totală ocupată de acestea depășește 93 de hectare. Pe lângă asta, minele care au fost „abandonate”, reprezintă un adevărat pericol pentru sănătate.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Profesorul dr. ing. Ioan Bud, specialist în probleme de mediu, avertizează că aceste depozite de reziduuri miniere reprezintă surse active de contaminare cu metale grele. „Fenomenul de drenaj acid pleacă din toate fostele perimetre miniere. Din subteran, prin intermediul unor evacuări de ape, de mină, prin galerii”, explică el.
Practic, minele închise în urmă cu aproape 20 de ani sunt acum inundate, iar apele se revarsă în râurile din județ. De altfel, ONG-ul Go Green Resources pe care îl administrează a publicat o serie de imagini video în care prezintă imagini detaliate cu acest fenomen. Asociația monitorizează mai multe perimetre miniere pentru a observa evoluția impactului de mediu sau dacă au fost întreprinse anumite acțiuni din partea autorităților.
Cum se contaminează mâncarea
Depozitele de steril și iazurile de decantare conțin minerale numite sulfuri. „Aceste sulfuri, în prezența apei și oxigenului liber, nu cel din formula chimică apei, reacționează și se produce o reacție de oxidare. În urma reacției de oxidare, se solubilizează ionii metalelor grele, care sunt transportați prin intermediul apei”, detaliază profesorul.
Odată dizolvați, ionii metalelor grele intră din nou într-un proces chimic. „În prezența, din nou, a oxigenului din apa în care se află, se recombină acești ioni și formează alte minerale, numite minerale secundare. Aceste minerale sunt mult mai solubile și ajung din nou în pânza freatică, în ape”, spune profesorul.
Apele contaminate se infiltrează în sol sau sunt folosite pentru irigații. „Când o plantă întâlnește aceste metale din solurile contaminate, le preia”, explică specialistul.
Contaminarea nu se oprește aici. „Microorganismele care trăiesc în aceste ape, din sedimente, preiau aceste metale grele prin un efect de bioacumulare. Le găsim în mediul marin sau în mediul acvatic. Le găsim în vegetație și, pe urmă, la animale, fie în lapte, fie în carne”, mai arată el.
Lanțul contaminării alimentare
Profesorul Ioan Bud descrie acest lanț ca pe o acumulare treptată: „Metalele acestea grele trec dintr-o fază din sol și apă, se acumulează de la un microorganism la altul, până când se ajunge la pești și, pe urmă, la om sau din sol în plante. Plantele continuă mai departe acest lanț care trece în consumul animalelor și, în final, într-un produs pe care noi îl consumăm. Fie că sunt legume, fructe sau lapte, carne care au această încărcătură de metale grele.”
Problema este amplificată de modul în care a fost închis mineritul în zonă. „În momentul în care s-a închis mineritul – închiderea a însemnat niște reguli – de fapt a fost o abandonare. Această abandonare a dus la această problemă numită drenaj acid”, subliniază el.
Apa, vectorul contaminării
Profesorul atrage atenția că apa transportă metalele grele pe distanțe mari. „Oriunde vom avea sulfuri, sulfurile devin oxidabile și se produce fenomenul de drenaj acid, care înseamnă încărcătură de metale grele și ajunge în mediu. Iar vectorul care le transportă foarte bine, pe distanțe foarte mari, este apa. Când ajung în râuri, râurile acestea duc metalele acestea grele.”
Riscurile pentru sănătate sunt multiple și bine documentate. „Există enorm de multe studii care arată că e o listă foarte lungă de boli generate de metalele grele care ajung în organism. Începând de la atacul asupra sistemului osos, asupra întregului organism, ducând la cancere, la o listă lungă de boli”, spune Bud.
Profesorul amintește și cazuri celebre, precum boala „itai-itai” din Japonia. „O boală care a fost descrisă pentru prima dată de japonezi și a fost numită itai-itai de la vaietele pacienților. De fapt au constatat după aceea că e vorba de cadmiu pe care l-au luat din orez. Orezul care a fost contaminat cu acest cadmiu. Iar cadmiu a înlocuit calciu din oase și a dus la osteoporoză și la dureri foarte mari.”
Chiar și metale esențiale, precum fierul, devin nocive în exces. „Noi avem nevoie de fier în organism, dar când excesul de fier este prea mare, când sunt depășite dozele limită, deja înseamnă contaminare care are efect foarte nociv asupra stării de sănătate.”
Pericolul, tot mai mare
Întrebat câte iazuri au fost ecologizate, profesorul spune că termenul este impropriu. „E impropriu spus ecologizare.” În privința siguranței acestor iazuri, răspunsul este tranșant: „Nu. Ele sunt în continuare un pericol, atât din punct de vedere al apelor care se scurg, încărcate cu metale grele, cât și praful care este antrenat de vânt. Și practic acel praf este cu efect negativ sclerozant, cancerigen, printre care are un alt mineral, silicea cristalină. Practic nu este un praf oarecare, este un praf toxic.”
Profesorul Ioan Bud avertizează că, în lipsa unor măsuri concrete, metalele grele vor continua să circule, nevăzute, din iazurile de decantare până în alimentele de zi cu zi.
