Foto: G4Food/ Paella del señorito
Dacă ești spaniol sau te afli în Spania știi care este prânzul tău pe 20 septembrie: paella, pentru că astăzi este ziua internațională a acestui faimos preparat iberic.
Originile orezului spaniol
Paella a fost menționată pentru prima dată în documente scrise prin sec al XVIII-lea în zona Valenciei. Era un fel de mâncare a săracilor care foloseau ancestral tot ce le oferea câmpul: carne de iepure, de pasăre, melci, fasole verde și uscată, precum și orezul adus în regiune de mauri și care se cultiva și se cultivă cu succes în jurul lacului Albufera, la 10 km de Valencia. În sec. 19, paella a ajuns treptat și pe mesele celor bogați, care i-au adăugat ingrediente variate și mai scumpe. De la începutul sec. 20 s-a extins în toată Spania, devenind un simbol gastronomic național.
Numele se zice ca ar veni de la latinescul patella, care însemna tigaie sau farfurie de metal. Sau de la valencianul paelle, ce înseamna tot tigaie. Există chiar o întreagă dezbatere dacă denumirea de paella poate fi utilizată pentru orice tip de rețetă de orez de acest fel sau ar trebui rezervat doar pentru cea tradițională valenciană.
Frumusețea acesti simbol culinar iberic este unicitatea sa națională. Paella este un preparat exclusiv spaniol. Poate fi întâlnit doar în Spania și în restaurantele cu profil spaniol din toată lumea. Nu-l vom regăsi, în această formă și cu această rețetă, în nicio altă bucătarie națională.
Câte tipuri de paella există?
Ca orice preparat tradițional, paella are variate ingrediente și rețete. Fiecare regiune, restaurant sau familie are rețeta și preferințele sale. Ceea ce le unește este orezul și paellera, tigaia rotundă, neagră, în care îți este servit la masă. Cel mai important este să folosești ingrediente proaspete și de calitate și să nu uiți de șofran care îi dă gust și culoare.
Există însă și rețete aproape standard pe care le întâlnești pretutindeni. Una dintre ele este paella marinera, orezul cu fructe de mare. O găsești cam în orice restaurant și în meniul fix de trei feluri de joi de la prânz. Supa cu care se face este de pește.
Paella del señorito. Este o paella cu toate ingredientele deja curățate, gata să fie doar introduse în gură. Ideea e că ești un domn și nu te murdărești curățând creveții de carcase sau carnea de pe oasele de pui sau iepure. Folosești doar cuțitul și furculița.
Paella valenciana, așa cum am amintit mai sus este ”modelul” clasic de paella.
Paella de carne se poate prepara cu orice tip de carne, adesea sunt combinate și evident li se adaugă și ceva legume. Supa în care fierbe orezul este și ea de carne.
Paella vegetariană, cum îi spune și numele, se limitează doar la legume. Nu înseamnă că nu e delicioasă. Un orez vegan, fiert în supă de legume. Îi putem pune legume coapte, anghinare, proteine vegetale: mazăre, fasole verde sau bob.
Paella mar y montaña, este ceea ce în engleză se numește ”surf and turf”. Ingrediente din mare și de pe uscat la alegere.
Variantele de lux de paella pot înclude homar, languste, foie gras, vită Angus, rață etc.
Dar, cum spuneam, câte bordeie, atâtea … paelle.
Fidea este o variantă de paella?
Da și nu. Fideua, este o fidea gătită după același tipic precum paella. Același sos, aceeași supă, aceeași tigaie. Asemănările se opresc aici. În loc de orez, se pune fidea (mai groasă sau mai subțire), care inițial se coace la cuptor pentru a se usca și ulterior se gătește pe aragaz urmând pașii de la paella.
Pentru a aniversa ziua internațională a paella, vă reomand să încercați rețeta noastră de paella valenciană.
