Pastele cu pesto sunt fresh, aromate, iar culoarea verde crud a busuiocului îți trezește toți senzorii stării de bine. Dar dacă am face un pesto inedit, românizat? De leuștean. Am încercat în variate ocazii să aclimatizez leuștean pe malul Mediteranei, nu mi-a ieșit. De fiecare dată a murit.
Leusteanul este o planta perenă care își are originile în regiunile muntoase din sudul Europei si sud-vestul Asiei. Aici era cultivată și utilizată în scopuri medicinale și culinare înca din antichitate. Grecii și romanii o foloseau pentru a da aromă mâncării, iar mai târziu francezii și italienii au început să includă leușteanul tot mai frecvent în rețetele lor. În Spania nu se folosește în bucătărie, nu se cultivă și nici nu se găsește în magazinele obișnuite.
Românii de aici îl cumpără pentru ciorbe (în cazul nostru pentru pesto) de la magazinele românești, uscat, conservat în borcan sau în cazul fericit în care prinzi, proaspăt. Eu am gasit, așa că am purces la fabricarea pesto-ului nostru inedit. Ideea mi-a venit demult, dintr-un roman noir, Al punto, scris de doi români de aici. Bucătarul ucis în carte lucra într-un restaurant pe malul mării, lângă Barcelona, iar signature dish– ul său era ceva cu pesto de leuștean. De când am citit, mi-am tot propus să-l fac să văd cum iese.
Ingrediente:
2 legături de leuștean
100 de grame de parmezan
Ulei de măsline
3 linguri semințe de pin
Sare, piper.
Practic, am înlocuit busuiocul din pesto-ul clasic cu leuștean. Dacă nu aveți semințe de pin, merg orice fel de nuci, alune. La fel și grana padano în loc de parmezan.
Se mărunțește totul bine în blender și ați terminat.
Eu am ales niște paste umplute cu legume pentru a le combina cu pesto-ul de leuștean (mi s-a părut că va fi un gust de ”ciorbă solidă”). A ieșit o combinație foarte reușită. Cred că mergeau și câteva roșii uscate puse peste.
Pofta buna!
