Arborele de cacao provine din zonele fluviale ale ecuatorul american, care includ trei țări: Ecuador, Brazilia și Columbia. Se crede că vechii indigeni au adus fructele sale în America Centrală și în sudul Mexicului, unde indienii olmeci, care au format prima civilizație a continentului american, au început să cultive acest arbore. Datorită înrădăcinării culturii cacao în teritoriile mexicane, denumirea de ciocolată (xocoatl) provine din limba nahuatl, limba Imperiului Aztec, care este încă vorbită în unele comunități indigene din țară.
În remarcabila sa carte, ‘La cocina y los alimentos’, Harold McGee afirmă următoarele: „Înainte de 600 î.Hr., olmecii au transmis cunoștințele despre cacao mayașilor, care îl cultivau în peninsula tropicală Yucatán și în America Centrală și îl vindeau aztecilor, locuitori ai nordului rece și arid. Aztecii prăjeau și măcinau semințele de cacao, preparând din ele o băutură servită în ceremoniile religioase și asociată cu sângele uman. Semințele erau atât de valoroase încât erau utilizate ca o formă de monedă. Primii europeni care au văzut semințele de cacao au fost, probabil, membrii echipajului celei de-a patra expediții a lui Columb, în 1502, care au adus câteva semințe în Spania.”
Păstăi de cacao
Chiar în Spania s-a început experimentarea în prepararea pastei de ciocolată condimentată, practică ce s-a extins în alte țări europene, precum Italia, Franța și Anglia, unde ciocolata caldă cu lapte a devenit o băutură populară.
Suportul definitiv pentru ciocolata așa cum o cunoaștem astăzi a fost dat de Elveția, unde s-a reușit producerea unei ciocolate cu o eleganță și rafinament neașteptate, ceea ce a condus la apariția rețetei moderne.
Ani mai târziu, Belgia a luat avans, devenind țara în care se produc multe dintre cele mai prestigioase ciocolate din lume, fără a neglija însă remarcabilele preparate care se realizează în alte părți ale planetei: în țările producătoare de cacao, în Franța și, bineînțeles, în Spania, unde de câțiva ani există ateliere bean to bar (de la boabe până la tabletă), adică procesele de fabricație a ciocolatei sunt controlate în totalitate, fără a lăsa nimic la voia întâmplării.
Cât despre Elveția, este de menționat că aceasta este țara are cel mai mare consum de ciocolată din lume, cu 11 kilograme pe cap de locuitor.
Cum se prepară ciocolata?
Prepararea ciocolatei implică mai mulți pași. La sursă, agricultorii de cacao fermentează pulpa și semințele, care ulterior trec printr-un proces de uscare. Apoi, producătorii, fie la sursă, fie în locuri îndepărtate, precum Europa, prăjesc semințele fermentate și, ulterior, le macină și le rafinează. Ultimul pas este răcirea și solidificarea ulterioară.
Sau în rezumat folosind formularea lui Harold McGee: „Transformarea seminței proaspete de cacao într-o ciocolată finalizată este o colaborare intrigantă între potențialul imens al naturii și ingeniozitatea umană de a obține hrană și plăcere din cele mai puțin promițătoare materiale.”