foto: dreamstime.com@Izh181
Au trecut mulți ani de când Antonio Rizzo a gătit pentru președintele rus și soția sa însoțiți de o delegație chinezească, într-un cunoscut restaurant din centrul Moscovei. Era responsabil cu bucătăria la Bellagio, restaurant cu specific italian. Printre clienții care frecventau des localul, Lavrov, ministrul de Externe, și Kadîrov, liderul cecen.
Între timp, viața lui s-a schimbat de multe ori, dar a rămas în Rusia. Acum are 59 de ani, o soție rusoaică și o fiică de opt ani, și trăiește la Vologda, 400 km la nord de Moscova. S-a adaptat situației.
Cum s-a adaptat populația la sancțiuni
Acum deține o școală de bucătărie și în paralel produce prosciutto și alte specialități italiene, brânzeturi, pesto și alte delicatese la care rușii nu sunt dispuși să renunțe. Dar care nu mai pot fi exportate în Rusia din cauza sancțiunilor impuse de comunitatea internarnațională deja dinaintea războiului din Ucraina.
Povestește, într-o discuție cu reporterul agenției italiene de presă ANSA , că produce trei tone de mortadella pe lună și contribuie și la totalul de 12 tone de brânză tip grana, asemănătoare parmezanului, pe care un grup de antreprenori italieni le produce. Dar aceasta era și rămâne într-o anumită măsură activitatea lui de antreprenor adaptat situației din Rusia.
Călătorește cu o tigaie de 1,5 m diametru după el și gătește unde e nevoie
Din când în când, însă, se duce în zona frontului din Ucraina în teritoriile ocupate de Moscova. Ia cu el o tigaie imensă de 1,5 m în diametru și gătește în aer liber pentru copii, bătrâni, persoane rămase fără casă. Și pentru soldații ruși. Din Donbass la Zaporidja, apoi în Kerson, apoi de la capăt, unde situația o cere mai imperios. În tigaia sa reusește să gătească 250 de porții de mâncare o dată, spune.
Italianul spune că acțiunea sa nu are legătură cu politica, ci este un fel de ”a-i ajuta pe amărâți și a-i face să mai uite puțin de necazuri”. Dă asigurări că ar face același lucru și „de cealaltă parte”, pentru că, spune el, ”sunt populații amestecate, nu există persoană care să nu aibă un prieten sau o rudă de partea cealaltă”.
Pentru copii, Rizzi gătește ceea ce ei îi cer pentră că văd pe rețelele de socializare: paste alla carbonara, paste all’amatriciana, pizza. Pentru bătrâni și pentru soldați, carne și legume. „Mai ales pentru militari, pentru că supraviețuiesc doar cu conserve. „Dacă nu mor de bombe, or să moară de boli”, comentează el referitor la cei de pe front.
Cât despre durata conflictului, el spune că nu întrevede sfârșitul, pentru că există un anume interes ca războiul să continue, „pentru că sunto ameni care se îmbogățesc”. Dar când se va termina, va fi și mai greu, crede. „Or să se întoarcă de pe front oameni în stare să ucidă. Oameni care acum primesc 250.000 de ruble pe lună (salariul celor care luptă sub contract, echivalentul a 2.500 euro pe lună – n.red.). N-or să fie de-ajuns toți psihologii din lume”.
