Uleiurile din semințe, între mit și realitate / Metoda de extracție contează mai mult decât cultura folosită / De ce e diferit uleiul de floarea-soarelui cu acid oleic ridicat

Cele mai bune uleiuri de gătit FOTO: Dreamstie/catiamadio

Uleiurile din semințe au devenit subiect de controversă în industria alimentară și în rândul consumatorilor preocupați de sănătate. Deși considerate mult timp un ingredient de bază în bucătărie, astăzi sunt analizate atent pentru valoarea lor nutritivă și pentru modul în care sunt procesate. Specialiștii atrag atenția că diferențele dintre ele sunt mai mari decât par, iar procesarea are un impact decisiv asupra calității, arată foodbev.com.

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:

- articolul continuă mai jos -

De la floarea-soarelui la profilul acizilor grași

Un exemplu grăitor este uleiul de floarea-soarelui. Obținut din semințe obișnuite, acesta conține între 15 și 17% grăsimi saturate, tipul de grăsime considerat cel mai dăunător pentru sănătatea cardiovasculară. În schimb, semințele de floarea-soarelui cu conținut ridicat de acid oleic produc un ulei mult mai sănătos, cu doar 3-5% grăsimi saturate.

Potrivit Mayo Clinic, uleiurile bogate în grăsimi mononesaturate contribuie la reducerea colesterolului „rău” și a trigliceridelor, în timp ce cresc nivelul colesterolului „bun”. Astfel, ele sprijină sănătatea inimii și reduc riscul de boli cardiovasculare.

Procesarea, factor decisiv pentru calitate

Diferențele nu țin doar de tipul de semințe, ci și de metoda prin care uleiul este obținut. Multe uleiuri comerciale sunt extrase cu solvenți chimici și la temperaturi ridicate, apoi rafinate, albite și dezodorizate pentru a rezista mai mult și a avea un gust neutru. Acest proces elimină vitaminele naturale și antioxidanții, dar introduce radicali liberi, considerați nocivi pentru organism.

„Rafinarea transformă uleiuri de calitate slabă, care altfel ar fi respinse, în produse acceptabile pentru consum”, explică Frederic Lebourg, directorul Fresh Press Farms.

Alternativa este presarea la rece, metodă prin care uleiul este extras mecanic, la temperaturi joase. Aceasta păstrează mai multe substanțe nutritive și reduce stresul oxidativ. Randamentul este mai mic, dar rezultatul este un ulei mai curat, mai gustos și mai sănătos.

Trasabilitatea și controlul calității

Un alt element-cheie este sursa materiei prime. Producătorii care controlează întregul proces – de la cultivarea semințelor până la îmbuteliere – pot asigura o calitate constantă și o trasabilitate completă. Această abordare integrată devine tot mai importantă pentru consumatori, care cer transparență și garanții privind proveniența produselor.

Uleiuri funcționale și sănătoase

Din punct de vedere al utilizării, uleiul de floarea-soarelui cu acid oleic ridicat este un ingredient versatil. Are un punct de fum ridicat și o aromă ușor de integrat în produse de panificație, snacksuri, sosuri sau dressinguri. În același timp, profilul său lipidic îl face o opțiune mai sănătoasă decât uleiurile rafinate tradițional.

Între percepție și știință

Dezbaterea despre uleiurile din semințe rămâne deschisă. Adesea, toate sunt puse în aceeași categorie, deși știința arată că există diferențe majore între ele. Pentru producători, aceasta este o provocare, dar și o oportunitate: aceea de a reevalua ingredientele și de a comunica mai clar consumatorilor ce beneficii aduc anumite uleiuri.

„Scopul nu este să apărăm toate uleiurile din semințe, ci să promovăm o înțelegere bazată pe știință. Cu o selecție atentă a materiei prime, cu metode de procesare corecte și o comunicare transparentă, aceste uleiuri își au locul în alimentația viitorului”, subliniază Lebourg.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *