foto: g4food.ro@Ștefan Both
La Mănăstirea Timișeni de la Șag, aflată la doar zece kilometri de Timișoara, vopsitul ouălor de Paște este o tradiție veche și plină de semnificație. În Vinerea Mare, măicuțele respectă cu sfințenie obiceiul înroșirii ouălor folosind o metodă naturală, moștenită din bătrâni: coji de ceapă roșie și albă.
„Astăzi este Vinerea Mare, ultima vineri din Postul Paștelui, cunoscută și sub denumirile de Vinerea Seacă sau Vinerea Neagră. La noi, la mănăstire, e ziua în care vopsim ouăle, așa cum o facem în fiecare an. Folosim doar metode naturale – coji de ceapă roșie și albă – pentru că vopseaua chimică pătrunde prin coajă și nu e sănătoasă. Preferăm simplitatea și naturalețea, chiar dacă nu obținem culori foarte intense. Mai întâi, ouăle se fierb, apoi se spală și se degresează, după care sunt introduse în zeama colorată obținută din coji de ceapă. La final, le dăm cu puțin ulei, pentru a căpăta un luciu frumos”, a explicat maica stareță Casiana.
Și în acest an, măicuțele au pregătit aproximativ 1.000 de ouă roșii. Atât ouăle, cât și ceapa provin din propria gospodărie a mănăstirii.
„Am primit și câteva ouă ca donație de la credincioși, dar am cerut să fie ouă de casă. Am adunat și vreo doi saci de ceapă, roșie și albă. Ouăle vopsite le folosim în zilele de Paști, la masa festivă. Suntem 60 de suflete în obște, iar sărbătoarea durează trei zile. În noaptea de Înviere le ducem la sfințit, apoi le oferim invitaților, iar o parte le împărțim celor nevoiași. Pe cele care se crapă le folosim la drob și la alte preparate”, a mai spus maica stareță.
Tradiția ouălor roșii își are originea în simbolistica religioasă legată de Răstignirea Mântuitorului. Se spune că Isus Hristos a fost străpuns în coastă, iar din rană a curs sânge, amintit prin roșul ouălor. O legendă vorbește despre Sfântul Ioan, care ar fi strâns sângele în potir, iar o altă versiune spune că Maria Magdalena ar fi dus un coș cu ouă înroșite lui Pilat, ca să ceară trupul lui Isus de pe cruce.
Așezământul monahal de la Șag a fost înființat în anul 1944, desființat de regimul comunist în 1955, și reînființat în 1968, odată cu ridicarea unei mici biserici. În 2001 a fost inaugurată biserica nouă, moment care a marcat începutul extinderii complexului monahal.
