Taxe pe emisiile din agricultură și reducerea consumului de carne, între propunerile consilierilor științifici ai UE / Noul plan climatic ar putea fi respins de fermieri

Europenii ar trebui să mănânce mai puțină carne, iar fermele ar trebui taxate pentru poluarea care încălzește planeta, dacă Uniunea Europeană vrea să își atingă obiectivul de neutralitate climatică până în 2050. Acesta este mesajul central al noului raport pregătit de European Scientific Advisory Board on Climate Change, organismul științific independent creat prin Legea europeană a climei pentru a oferi orientare în politicile climatice ale UE. Raportul, anunțat pentru 11 martie 2026, se concentrează pe adaptarea și reducerea emisiilor în sistemul agroalimentar european.

Propunerile sunt ample și ating una dintre cele mai sensibile teme politice din Europa. Consilierii științifici susțin că subvențiile agricole pentru practici dăunătoare climei ar trebui eliminate treptat, iar agricultura ar trebui inclusă într-un mecanism de preț al carbonului. În paralel, fermierii ar urma să primească mai mult sprijin financiar pentru tranziția spre practici mai verzi și pentru adaptarea la secetă și la dezastre climatice tot mai frecvente. Mesajul lui Ottmar Edenhofer, președintele boardului, este că păstrarea actualului model nu mai este o opțiune dacă UE vrea să ajungă la neutralitate climatică, arată climate-advisory-board.europa.eu.

Una dintre principalele ținte ale raportului este Politica Agricolă Comună, uriașul mecanism de subvenții care absoarbe aproximativ o treime din bugetul UE. Deși actualul cadru include obiective privind clima și biodiversitatea, experții consideră că nu a reușit să reducă suficient emisiile. Conform OECD, ei critică mai ales plățile care încurajează indirect producția agricolă intensă și susțin că subvențiile bazate pe dimensiunea terenului ar trebui regândite, pentru că favorizează producția în detrimentul altor utilizări ale terenului, precum împădurirea.

Emisiile de gaze din agricultură, ideea principală

Raportul pleacă de la ideea că sistemul alimentar produce o parte semnificativă din emisiile de gaze cu efect de seră, iar o mare parte din acestea apar chiar în faza de producție, prin metanul emis de bovine, folosirea îngrășămintelor, combustibilul pentru utilaje și alte activități agricole. Experții susțin că, fără schimbări în agricultură și în consum, noile ținte climatice ale UE vor fi foarte greu de atins.

O altă propunere sensibilă vizează cererea de pe piață. Consilierii spun că europenii consumă prea multă carne roșie, ceea ce alimentează emisiile de metan. Din acest motiv, ei recomandă orientări naționale pentru diete mai prietenoase cu clima și standarde obligatorii de marketing și etichetare de sustenabilitate, astfel încât consumatorii să fie împinși spre alegeri mai verzi. Ideea nu este nouă în lumea științifică, iar în ultimii ani tot mai mulți cercetători au cerut reducerea consumului de produse animale și limitarea subvențiilor care susțin alimentele cu amprentă climatică mare.

Din punct de vedere politic, propunerile vin într-un moment dificil. În ultimii ani, orice inițiativă europeană care atinge agricultura a devenit explozivă. Bruxellesul și multe capitale au evitat să meargă prea departe după protestele masive ale fermierilor și după campaniile intense de lobby. Chiar și strategia Farm to Fork, lansată de Comisia Europeană în 2020 pentru a face sistemul alimentar mai sustenabil, a fost în mare parte abandonată după reacția fermă a grupurilor de interese și a politicienilor conservatori, arată The Guardian.

Danemarca, exemplul invocat de consilieri

Totuși, autorii raportului cred că există loc politic pentru o astfel de schimbare. Un exemplu invocat frecvent este Danemarca, care a ajuns în 2024 la un acord între guvern, fermieri și organizații de mediu pentru introducerea unei taxe pe emisiile din zootehnie începând din 2030. Pentru boardul științific, acesta este semnul că o reformă negociată este posibilă, chiar și într-un sector extrem de sensibil.

Greutatea politică a acestor recomandări nu trebuie subestimată. Deși boardul nu face legi, rolul său este important în arhitectura climatică a UE. Recomandările sale anterioare privind ținta climatică pentru 2040 au avut influență reală, iar sfatul din 2023 privind o reducere de cel puțin 90% a emisiilor până în 2040 a contribuit la includerea acestui obiectiv în legislația europeană.

În plus, momentul este esențial. Uniunea Europeană pregătește acum mai multe dosare care ar putea integra exact astfel de idei: viitorul buget multianual, revizuirea politicii de subvenții agricole, noile legi verzi menite să ducă la ținta din 2040 și planurile de creștere a rezilienței în fața dezastrelor climatice. Cu alte cuvinte, raportul nu apare într-un vid, ci chiar în clipa în care Bruxellesul rescrie regulile pentru agricultură și climă.

Pe scurt, semnalul oamenilor de știință este limpede: agricultura europeană nu mai poate rămâne în afara efortului climatic, iar reducerea emisiilor nu va putea fi separată de discuția despre carne, subvenții și costul real al poluării. Rămâne de văzut dacă politicienii vor avea curajul să urmeze această direcție într-un sector unde fiecare reformă aprinde imediat conflictul.