Sursa foto: Facebook Florin Grigore
În piețele din Ardeal, tarhonul continuă să fie o aromă căutată de cunoscători, deși mulți români încă nu-i cunosc beneficiile sau gustul aparte. Considerată o plantă perenă, cu întrebuințări atât culinare cât și medicinale, tarhonul este adesea cultivat de micii producători locali care îi păstrează secretele transmise din generație în generație.
Unul dintre acești cultivatori este Florin Grigore, din județul Vâlcea. El povestește că a început această activitate imediat după Revoluție. În tot acest timp, a reușit să identifice trei tipuri de tarhon.
„Cunosc trei feluri de tarhon. E unul de nu miroasă deloc, alții îi zic tarhon rusesc, dar nu știu mai multe detalii, ăla de nu miroase nu-l cumpără clienții care vor să-l folosească la gătit pentru că are gust de iarbă… un soi care a început să-mi facă concurență e cel cu dungi roșii, cel pe care îl am eu foarte greu l-am obținut. Tehnica de cultivare e secretă”, a declarat el pentru G4Food.
În Ardeal, rețetele cu tarhon sunt transmise cu respect pentru gustul autentic, pentru că aceștia știu cum să-l gătească. „Știu că ei îl freacă cu smântână, alt gustă dă la ciorbă…”, a menționat el. Florin Grigore își amintește și de momentul în care a făcut cunoștință cu această plantă cu tot cu rădăcini.
„Tarhonul se îndeasă bine în borcan și se pune oțet curat”
El a precizat că lăstarii cruzi sunt consumabili și frunzele. Tarhonul, după cum explică Florin Grigore, se recoltează cu grijă. Conservarea e un alt pas important, iar aici intervine experiența cultivatorului.
„La conservare vă pot spune secretul. Îl spun și în piață, deci nu e o problemă. La borcane când îl pune, se îndeasă bine, întâi spălat, și se pune oțet curat, nu îndoit cu apă. Eu nu recomand sarea, pentru că sarea înnegrește”, a explicat el. „E bun pentru că îmbunătățește circulația sanguină”, a mai adăugat cultivatorul de tarhon.
Totuși, deși planta este profitabilă în anumite condiții, piața a scăzut în ultimii ani. „Am avut 10 ani 1.000 m, până acum 2 ani am redus la jumate, să mai fie vreo 5 ani de 500 m… și e în cădere”. Cu toate acestea, tarhonul rămâne o plantă specifică regiunii. „E o plantă specifică ardelenilor”, a specificat el.
Deși nu a primit niciun sprijin de la autorități, cultivatorul continuă să muncească pe cont propriu. „Niciodată nu am văzut un leu. Nici nu m-am complicat. Am mers pe varianta «la ce să mă legi la cap?»”, a precizat el.
Sursa foto: Facebook Florin Grigore
Text transcris cu ajutorul Vatis Tech
