SONDAJ | Fermierii români, tot mai vulnerabili în fața schimbărilor climatice: Majoritatea agricultorilor afirmă că apa devine problematică, că numărul insectelor polenizatoare este în descreștere, iar ploile au devenit foarte acide și dăunătoare

WWF-România a publicat, miercuri, rezultatele unui sondaj desfășurat în rândul fermierilor din Banat, Transilvania și Maramureș, precum și cu reprezentanți ai cinci asociații agricole naționale. Studiul evidențiază dificultățile majore cu care se confruntă fermierii, puternic afectați de schimbările climatice, în special de secetă, și insuficient sprijiniți pentru a-și menține activitatea.

Efectele schimbărilor climatice asupra fermierilor

Sondajul realizat de WWF-România, în parteneriat cu Administrația Națională de Meteorologie (ANM) și sprijinit de European Climate Foundation (ECF), a inclus 36 de fermieri locali și cinci asociații agricole ce reprezintă peste 22.600 de fermieri și lucrează aproximativ două milioane de hectare.

Seceta și valurile de căldură extreme sunt principalele provocări, alături de degradarea resurselor naturale și dificultăți legate de comercializarea produselor agricole. Fermierii se confruntă cu pierderi de recoltă, lipsa furajelor pentru animale, scăderea veniturilor și probleme legate de depozitarea alimentelor. În plus, impactul pesticidelor și al defrișărilor contribuie la degradarea solurilor, reducerea resurselor de apă și diminuarea numărului de insecte polenizatoare, ceea ce afectează culturile de fructe și legume.

Dr. Mihaela Caian, expert ANM, confirmă că „Anul 2024 a fost confirmat de Serviciul Copernicus ca fiind cel mai cald an la nivel global din înregistrările ce datează din 1850”. Conform datelor meteorologice, temperatura medie în România a fost de 11,6ºC, cu 2,52ºC peste mediana perioadei 1981-2010, iar precipitațiile au scăzut cu aproximativ 17%. Aceste fenomene sunt în linie cu predicțiile climatice, care indică o creștere a temperaturilor cu peste 3ºC până în 2070, dacă emisiile de gaze cu efect de seră nu sunt reduse.

Fermierii adoptă soluții pe cont propriu

Fermierii încearcă să se organizeze și să ia măsuri pe cont propriu, în limita resurselor și a cunoștințelor de care dispun, atât în ce privește practicile agricole (îmbunătățirea și „înverzirea” practicilor, cât și intensificarea, uneori fără rezultat, a practicilor curente/obișnuite, ceea ce rezultă în blocarea lor într-un cerc vicios) și infrastructura/echipamentele de care se folosesc (introducerea irigațiilor, construire solarii, etc), cât și în ce privește structura fermei (mutarea culturilor, schimbarea terenurilor pentru pășunat, etc.), suplimentarea temporară a forței de muncă sau chiar adaptări ad-hoc (ex. în anul 2024 au cărat apă cu butoaie și cisterne atât pentru animale, cât și pentru culturi). 

Asociațiile agricole încearcă să ajute în sistem centralizat cu organizarea de webinarii, schimburi de experiență, distribuție gratuită de semințe, cercetarea și testarea de practici noi în așa-numitele „ferme-lighthouse” (ferme-model) și răspândirea lecțiilor învățate printre membri. Dacă fermele mici sunt foarte abile și capabile să folosească o diversitate de practici benefice și pentru mediu, în fermele mari-foarte mari reprezentate de asociațiile agricole, există un interes foarte mare pentru plantarea/replantarea perdelelor de protecție agro-forestiere și pentru practicile de agricultură regenerativă pentru refacerea solurilor.

În aceste eforturi, toți fermierii susțin că statul nu face suficient pentru a-i sprijini, iar măsurile de finanțare existente prin politica agricolă (subvenții/plăți, granturi, împreună cu schemele de creditare complementare) nu se ridică la nivelul costurilor aferente implementării unor practici mai durabile, nu sunt atractive sau nu sunt calate pe specificul producătorilor mici. Pe lângă impedimentul principal legat de resursele financiare, fermierii consideră că este nevoie de un serviciu public de consultanță dedicat, momentan inexistent, care să ajute la răspândirea informațiilor la scară largă și la formarea lor pe diferite tematici. Există un consens și la nivelul fermelor mici, și la nivelul asociațiilor agricole intervievate asupra nevoii de a ști mai multe despre cum să protejeze și să folosească mai durabil resursele naturale și asupra nevoii de a fi sprijiniți/te (mai mult) ca să poată face schimbări/să ia acțiune cu privire la problemele de mediu, recunoscându-și rolul/responsabilitatea în privința impactului asupra climei și naturii.

Riscuri pentru viitor

Întrebați despre cum văd agricultura românească peste 5-10 ani, fermierii locali, mici spun că fermele mici vor continua să dispară (inclusiv din  motive legate de accesul la piață), iar agricultura se va intensifica și mai mult și se va concentra în mâinile a puțini oameni. Reprezentanții asociațiilor agricole recunosc riscul pierderii fermelor de familie, a „corporatizării” fermelor care vor rămâne, precum și tendința de digitalizare în managementul fermelor pentru creșterea eficienței și reducerea impactului de mediu.

Participanții la studiu au subliniat faptul că viitorul agriculturii românești depinde de o abordare coerentă din partea autorităților. Printre priorități se numără un sprijin real pentru micii producători, reducerea birocrației, informarea/consilierea/educația, eliminarea lanțurilor lungi de distribuție, sprijinirea diverselor metode de agricultură durabilă și a inițiativelor locale prin centre de colectare, procesare, ambalare și piețe de desfacere. 

Prin acest proiect, WWF-România și partenerii săi, inclusiv fermierii intervievați, au demonstrat că soluții există pentru asigurarea rezilienței agriculturii în fața schimbărilor climatice și deci pentru asigurarea securității noastre alimentare. Este un pas spre crearea unui mediu de colaborare între fermieri, autorități și experți, punând bazele pentru viitoare proiecte care să susțină fermierii, comunitățile rurale din România și totodată biodiversitatea. 

Mara Cazacu, specialist dezvoltare durabilă din cadrul WWF și coordonator al proiectului: „Am făcut un prim pas în a reuni voci neauzite de la firul ierbii, reprezentanți de autorități publice, experți și cercetători care au nevoie să discute împreună și în mod constant pentru a aborda într-un mod concertat provocări majore și urgente ce amenință comunitățile rurale, activitatea de producere a hranei, precum și sănătatea și bunăstarea oamenilor de la oraș pe viitor. Principala provocare devin acum schimbările climatice, însă sunt și alte provocări cronice care au nevoie de o rezolvare precum accesul foarte deficitar pe piață pentru produsele micilor producători, accesul lor la informații și instruiri de bună calitate, imparțiale și dominanța lanțurilor alimentare lungi. Am stat de vorbă cu mulți fermieri, din regiuni diferite, prioritizând fermierii mici, dar și cu asociații de fermieri mai mari și absolut toți au început să fie grav afectați de secetă și arșiță. Nu se simt sprijiniți și testează soluții pe cont propriu, local. Este nevoie ca autoritățile publice să se implice real, alături de societatea civilă care are toată deschiderea pentru a construi, testa și scala inovații capabile să ne asigure o plasă de siguranță pentru ce va veni în viitor, din punct de vedere climatic.”