O veche rețetă românească, ciulamaua își trage numele din turcescul ciullama, care însă nu este un sos, ci mai mult o plăcintă. Menționarea sa ca o mâncare preparată din undelemn, supă și făină apare pe la 1930.
În esență sosul alb de ciulama este un fel de Bechamel, în care supa înlocuiește laptele. Se face cu pipote de pui, mama așa o făccea, cu cărniță de pui sau vegetariană cu ciuperci (în acest caz și supa trebuie să fie de legume, iar grăsimea doar ulei).
Eu am făcut un mix de ciulama cu piept de pui și ciuperci.
Se prepară o supă din carnea de pui și legumele curățate și tăiate în bucăți mari. Se strecoară. Zeama de supă și puiul se folosesc la ciulama, din legume se face o supă cremă. Nimic nu se aruncă.
Se pun într-o tigaie untul si uleiul, până ce untul s-a topit. Se adaugă făina, dintr-o dată. Se amestecă până au dispărut cocoloașele.
Se adaugă treptat supa. Câte un polonic, amestecând cu grijă să nu rămână granule de aluat. Se pune supă până când are consistența unei smântâni subțiri. Se adaugă sare, piper, nucșoară după gust.
Se fierbe circa 10 minute, amestecând continuu (sau până nu se mai simte gustul de făină și consistența sosului e legată).
Separat se trag ciupercile feliate în unt sat ulei de măsline câteva minute. Se adaugă puiul tăiat bucățele și ciupercile în sos și se mai fierbe totul un minut.
Se servește cu mămăliguță sau cu pâine proaspătă. Important este să ai ce băga în sos. Eu mămăligă n-am mai avut timp să fac, așa că am mers pe varianta cu pâine.
Poftă bună!
Vă rugăm să păstrați un ton respectuos în comentarii.
Limbajul ofensator, injuriile, comentariile instigatoare la ură sau postarea repetată și abuzivă a aceluiași mesaj pot duce la ștergerea comentariului și, în unele cazuri, la suspendarea temporară a dreptului de a comenta.
Comunitatea noastră este despre pasiunea pentru mâncare, rețete și experiențe culinare, iar discuțiile sunt binevenite atât timp cât rămân civilizate și constructive. Vă mulțumim că ne ajutați să păstrăm un spațiu plăcut pentru toți