Hoover Stew, una dintre multele rețete ale anilor Marii Crize care revin în actualitate. foto: facebook.com/The Frugal Navy Wife
De la „plăcinta cu mere fără mere” la „plăcinta cu apă”, pe bloguri și în revistele americane au început să apară rețete frugale din anii ’30, perioada marii crize, scrie ziarul italian La Repubblica. Cu orice cuvinte cheie am căuta pe orice motor de căutare, apa în avalansă rețete din timpul Marii Crize de acum un secol. Practic, rețete de sărăcie, în condițiile în care totul s-a scumpit, iar criza de ouă actuală nu a făcut decât să pună cireașa pe tort.
În ultimele luni, în Statele Unite, prețul ouălor a crescut aproape exponențial. În ianuarie, o duzină de ouă de categoria A a ajuns la 4,95 dolari, adică 41 de cenți per ou, depășind orice record anterior. Creșterea nu este cauzată doar de inflația generală, ci mai ales de gripa aviară, care a determinat fermierii să sacrifice milioane de găini pentru a preveni răspândirea virusului.
În timp ce pe internet apar tot mai multe alternative pentru aprovizionare – inclusiv anunțuri pe Facebook Marketplace de la mici fermieri care vând ouă fără certificare – americanii redescoperă rețetele și stilul de gătit dintr-o perioadă în care lipsa ingredientelor punea la încercare gospodinele.
Înapoi, în viitor
În mass media importante și pe bloguri se răspândesc îndemnuri de a încerca bucătăria Marii Depresiuni, perioada crizei economice declanșate de prăbușirea bursei din New York pe 24 octombrie 1929. În acei ani, atât în bucătăriile private, cât și în restaurante, bucătăresele și bucătarii își foloseau cunoștințele și imaginația ca să improvizeze pentru a compensa lipsa ingredientelor.
Noi, cei din România născuți ceva mai demult, ne amintim, probabil, cum improvizau și mamele noastre, în special în anii ’80, la apogeul crizei alimentare. Motiv pentru care multe dintre preparatele noastre tradiționale sunt practic rescrise în prezent, mergând înapoi pe firul timpului pentru a depăși adaptările care de mulet ori au denaturat o rețetă cu tradiție istorică și, prin urmare, valențe culturale.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Nu e clar ce va urma, dar, deocamdată, în rândurile americanilor, evoluția este, acum, de sens contrar. Sunt redescoperite rețete vechi, de acum un secol, din timpul marii crize. La nivel simbolic, pentru o administrație care și-a propus să relanseze America și să o facă „great again”, nu e tocmai o veste bună.
Într-un fel de versiune 2.0, revine în prim-plan, de exemplu, spiritul rețetelor și poveștilor culinare semnate de Irma Rombauer, autoarea cărții The Joy of Cooking, considerată biblia cărților de bucate din perioada Marii Depresiuni. Autoarea publicase cartea într-un moment dificil al vieții, după ce a rămas văduvă și fără bani în urma sinuciderii soțului său, afectat și de consecințele economice ale crizei. Probabil, dincolo de aspectul economic, acest filon nostalgic în bucătărie are legătură și cu nevoia de confort și simplitate. Poate asistăm chiar la o inflație de bloguri și propuneri de idei gastronomice, poate și nevoia de a face banii să ajungă de la un salariu la altul, poate ambele.
Câteva rețete de sărăcie ale străbunicilor americane
Rețete precum Hoover Stew, o tocăniță cu ingrediente simple (paste, roșii decojite, porumb fiert și crenvurști tocați) sunt reinterpretate astăzi prin adăugarea de ierburi aromatice, ardei iute și legume sănătoase, precum spanac sau varză kale. Numele rețetei vine de la numele președintelui în funcție în acea perioadă grea, Herbert Hoover.
Alte rețete nostalgice sau de nevoie care ies din nou la iveală: plăcinta cu mere fără mere (Mock Apple Pie), unde biscuiții Ritz înlocuiesc merele, în amestec cu puțină suc de lămâie și scorțișoară. Sau prăjitura cu apă, preparată doar din apă caldă, vanilie, zahăr, unt și făină – fără ouă sau lactate.
Și nu sunt singurele rețete ale marii crize. A revenit în actualitate și salata de păpădie, asezonată cu foarte puțin ulei și suc de lămâie. Dar și vechea mămăligă, mai moale, cam ca o polenta italiană: servită, cândva, cu siropuri de casă sau lapte, iar astăzi, cu adaos de fructe proaspete. Tinde să devină chiar o alternativă fără gluten la terciul de ovăz.
Poate nu toate rețetele de acum un secol plac sau prin din nou. Uneori, însă, se dovedesc chiar interesante. De exemplu, jurnalista Talia Lakritz, de la Business Insider, a încercat Depression Cake, o prăjitură cu ciocolată fără ouă și lactate, pe care a descris-o drept „delicioasă, accesibilă și ușor de preparat”. Atât de bună, încât spune că a devenit desertul ei preferat. Un fel de less is more, sloganul ultimilor ani, adoptat însă nu prin liberă opțiune, ci de nevoie.
