G4Food a stat de vorbă cu Radu Bozocea, expert în drepturi de proprietate intelectuală, în contextul în care un restaurant a fost amendat pentru că nu a putut proba cu „studii” că ciorbele comercializate erau „gătite ca la mama acasă”. Csaba Onica, comisar-șef CRPC Brașov, citat de Kanal D, spune că, în această speță, comerciantul „ar trebui să aibă, de exemplu, un certificat de produs tradițional”.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale e cel care certifică produse sau activități în diferite categorii: produs tradițional, montan, rețetă consacrată etc. Însă, anumite produse/preparate pot fi protejate la nivel european sau mondial prin înregistrarea mărcilor aferente.
Nou, original, rezultat al efortului propriu de creație? Atunci se poate
Orice creație nouă si originală, rezultată ca efect al unui efort intelectual propriu si exclusiv își poate găsi forma de protejare (marcă, copyright, know-how, desen sau model industrial, brevet de invenție sau model de utilitate). Explică, pentru G4Food, Radu Bozocea:
„Important este să o identifici (creația – n.r.) pe cea corectă care să își atingă scopul. Inclusiv o rețetă. Este nouă sau originală? A apărut ca rezultat al efortului meu intelectual? Daca răspunsul la cele trei aspecte este afirmativ atunci se poate încerca înregistrarea si obținerea exclusivității în folosirea comercială.
Doar rețeta, fără denumire, nu este o marcă înregistrabilă
Reteța, de obicei, înseamnă doar ingrediente și proces de prelucrare, deci nu implică denumiri comerciale. Dacă vrei să dai și un nume produsului rezultat din rețetă, acela este marca. Dacă ai și creat o forma originală de prezentare a produsului, se poate înregistra ca marcă sau desen sau model. La mărci și desene se obține certificat de la autorități, care înlătură dubiul asupra originalului, dar – ca si în cazul drepturilor de autor – se poate contesta acest drept în baza unor drepturi anterioare – anterioritate dovedită printr-un act tot cu dată certă.
De ce e importantă înregistrarea?
De ce este important să ai rețeta sau aspectul produsului protejat/înregistrat? Pentru că ești originalul de pe o piață concurențială, iar acesta poate fi atuul tău cel mai mare: dacă ești bucătar, pleci cu originalul la alt restaurant; dacă protejarea se face în numele restaurantului, tu acesta rămâne cu produsul indiferent de context.
Numele care nu sunt originale au puține șanse să fie înregistrate cu exclusivitate
În ceea ce privește protejarea unor preparate precum «ciorbă de burtă ca la mama acasă» sau «plăcintă cu urdă, ceapă verde și mărar ca la mama acasă», vorbim despre nume de rețete, care nu prea sunt originale și implicit au puține șanse să fie înregistrate cu exclusivitate.
Este esențial să fie evidențiată legătura dintre creator, momentul apariției și caracteristicile pentru acordarea exclusivității
În domeniul gastronomiei, protecția rețetei, a numelui produsului sau a prezentării sale este esențială în primul rând pentru o corectă informare a celor care le consumă. Toți vrem ca rețeta de Pleșcoi să fie aceeași oriunde găsim de cumpărat acei cârnați celebri, Kurtos kalacs să arate la fel și să aibă același gust, sau vasele de Horezu să fie făcute din argila din acea zonă. Orice formă de protecție își are valoarea sa, dar evident că unele au și condiționări și limitări. Esențial este să fie evidențiată legătura dintre creator, momentul apariției și caracteristicile pentru care se solicită exclusivitatea utilizării.
La rețetele vechi se poate înregistra doar elementul de noutate
În ceea ce privește rețetele vechi, fără drepturi de autor, putem înregistra doar aportul nostru, modificarea aceea care reprezintă o noutate și care diferențiază produsele asemănătoare. Rețetele vechi, dacă sunt uzuale, sunt asimilate cunoștințelor comune care, evident, aparțin societății, deci nu pot fi revendicate. Pentru restul situațiilor – rețete vechi dar neuzuale – trebuie avut în vedere principiul potrivit căruia o exclusivitate obținută chiar printr-un act emis de un oficiu este anulabilă după analizarea aspectelor legate de original, nou și efort propriu al celui care a solicitat drepturile”, spune Radu Bozocea.
Care sunt riscurile reînregistrării?
Expertul ne explică și de ce e important să ne înregistrăm creațiile:
„Relevante pentru cei încă indeciși (din ce în ce mai puțini) sunt riscurile reînregistrării unui nume/unei denumiri folosite pentru a numi un produs sau un serviciu după care clienții te recunosc pe piață dintre restul competitorilor Aceste riscuri esențiale, cred, pentru o continuitate propusă a activității, ar fi :
1. Fără înregistrare, este posibil să nu aveți drepturi exclusive de utilizare a mărcii comerciale. Aceasta înseamnă că alții pot folosi o marcă similară sau identică, ceea ce poate genera confuzie în rândul consumatorilor, pierderea clienților si plata unor eventuale despăgubiri.
2. Dacă altcineva folosește o marcă similară sau identică, este mult mai dificil de luat măsuri legale dacă nu este înregistrată marca comercială. Cu o marcă înregistrată, aveți prezumția legală de proprietate și dreptul exclusiv de a utiliza marca la nivel național pe sau în legătură cu bunurile/serviciile enumerate în înregistrare la clasificarea NISA.
3. După înregistrare, mărcile comerciale devin active valoroase. Ele pot fi licențiate, francizate sau chiar vândute. A avea o marcă înregistrată îi crește valoarea și potențialul de oportunități comerciale independent de activitatea de bază.
4. Afișarea simbolului ® împreună cu marca comercială semnalează o afacere serioasă și, în plus, că este înregistrat – și poate descuraja potențialii contravenienți. Dacă nu v-ați înregistrat, nu puteți folosi legal acest simbol, pierzând astfel această formă de descurajare pasivă și, în plus, nu puteți utiliza un simbol echivalent cu dorința de reputație.
5. Pierderea potențială a domeniului de internet: dacă cineva înregistrează un nume de domeniu care include marca comercială neînregistrată, ar putea fi mai dificil să se argumenteze pentru transferul acelui nume de domeniu”.
Radu Bozocea activează din 2002 la Weizmann Ariana & Partners, agenția de proprietate industrială cu cele mai multe cereri de mărci (peste 500) depuse la Oficiul European de Proprietate Intelectuală, conform EUIPO Statistical pack by country 2015-2018. Din anul 2016, este partener senior al biroului din București, iar din 2018 permanent counsel al biroului din Leiden (Olanda) al firmei. A absolvit studii superioare economice și juridice cu formare în IP Management and Valuation (Londra 2016) și Brand Equity (Viena 2017).