Foto: Unsplash Fermierii recurg la aceste rezervoare antice pentru a stoca apa de ploaie din cauza crizei de apă pe care o suferă această parte a Siriei. Criza este agravată de anii de conflict și de cutremurul din 2023. În unele zone rurale din nordul țării, puțurile romane construite acum 2000 de ani sunt mai mult decât vestigii ale unei civilizații antice și au devenit mijloace de supraviețuire într-o țară devastată și sărăcită de război, unde criza de apă lovește cu asprime populația. Zeci de familii depind astăzi de aceste rezerve de apă pentru consum și pentru irigarea câmpurilor, activitate fără de care nu ți-ar putea asigura traiul, arată El Pais.
Pe lângă cei peste 13 ani de război, impactul cutremurului din 2023 asupra infrastructurii și resurselor naturale, lipsa precipitațiilor, epuizarea apelor subterane și poluarea explică lipsa de apă din această regiune. „Prețurile ridicate ale apei și dificultatea de a avea acces la ea i-au determinat pe rezidenți să depindă de puțurile romane, unde se acumulează apa de ploaie în timpul sezonului de iarnă”, explică Ahmed Abdul Ghaani, șeful consiliului local din satul Sardin, în zona rurală de nord a Idlibului.
Puțurile romane și situația lor actuală
Conform Comitetului Internațional al Crucii Roșii, înainte de izbucnirea războiului în 2010, 98% din populația urbană și 92% din locuitorii din zonele rurale aveau acces la apă potabilă. În prezent, mai mult de 50% din populația din nord-vestul Siriei nu are acces la apă curentă. Acești oameni depind de surse alternative, cum ar fi apa transportată cu camioanele, care pentru majoritatea este prea scumpă sau de aceste puțuri.
Construcțiile antice și extinderea rezervoarelor de apă de suprafață sunt pentru familiile ca cea a lui Ghaani. Reprezintă salvarea lor în timpul verii, când cererea crește și prețurile explodează. Anul acesta, de exemplu, prețul unei încărcături de apă de 30 de butoaie a crescut la 10 dolari (9,3 euro), față de șase dolari în anul precedent. În cazul puțurilor, excavate de romani în stânci, multe au fost descoperite întâmplător sau datorită eforturilor de căutare ale arheologilor și rezidenților care le-au reabilitat, curățat și izolat.
Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a sprijinit reconstrucția a 36 dintre aceste puțuri romane între 2007 și 2011, cu sprijin internațional, de exemplu, fonduri de la cooperarea spaniolă și japoneză, a informat acest ziar un purtător de cuvânt al PNUD în Siria. „Au fost pregătite astfel încât să poată conține până la 150 de metri cubi de apă fiecare, în funcție de colectarea apei de ploaie. De proiectul acesta au beneficiat aproximativ 2.000 de familii. Puțurile continuă să funcționeze, oferind acces la apă potabilă și acoperind necesitățile de apă ale animalelor”, au adăugat aceste surse.
Criza este agravată de secetă
ONU subliniază că, deși lipsa de apă a afectat istoric nordul Siriei, criza actuală a fost probabil agravată de seceta legată de încălzirea globală. Scăderea precipitațiilor în ultimii trei ani explică nivelurile cele mai scăzute de apă subterană din ultimii 20 de ani și debitul minim istoric al Eufratului.
„În această zonă există 10 rezervoare din epoca romană, care au fost extinse de rezidenți și sunt utilizate pentru a adăpa animalele și a iriga culturile”, afirmă Abdul Ghaani Othman, șeful consiliului local din Balyoun, în regiunea Jabal al Zawiyah, în zona rurală a Idlibului.
Jaber al Hassan, un fermier de 41 de ani din Balyoun, confirmă că aceste puțuri antice, care îi permit să irige fără să se ruineze, sunt cele mai bune pentru că sunt construite pe o bază stâncoasă care împiedică pierderile de apă și „sedimentele care se acumulează pe fund reduc, de asemenea, infiltrația în sol”. „Există cantități importante de apă de ploaie și zăpadă în fiecare an, care se acumulează în rezervoare. Apoi o încărcăm în mașini și cisterne și o folosim pentru irigare. Acest lucru ne oferă o rezervă de apă suficientă pentru a ajunge până la sfârșitul anului, ceea ce contribuie la creșterea beneficiilor și reducerea costurilor”, spune acest bărbat, explicând că numărul puțurilor romane din sat era mult mai mare, dar unele au dispărut.
Războiul și mutările populației accentuează dificultățile
Pe de altă parte, instabilitatea politică din Idlib, localitate controlată de opoziție, nu ajută ca serviciile de bază să funcționeze corect, consideră Waleed Arfat, inginer agronom de 33 de ani, rezident în oraș. „Regimul sirian și aliații săi au lansat numeroase operațiuni militare, care au declanșat valuri de strămutări din zonele rurale către Idlib”, explică el. Și această creștere a densității populației a multiplicat cererea de apă.
Conform datelor din mai publicate de ONU, populația din zonele controlate de opoziție în nord-vestul Siriei (provincia Idlib, împrejurimile sale rurale și zonele rurale din nordul și vestul Alepului) depășește 5,1 milioane, față de 4,2 milioane la sfârșitul anului 2020. Și tendința este de creștere către 6 milioane.
Apariția holerei – o consecință inevitabilă
Potrivit lui Arfat, „lipsa de apă este una dintre principalele probleme cu care se confruntă sirienii și poluarea este din ce în ce mai frecventă din cauza sistemului deteriorat de canalizare”. Utilizarea apelor reziduale pentru a iriga culturile și a apei de proveniență nesigură pentru consum a cauzat în septembrie 2022 primul focar de holeră din țară din 2009, ceea ce a aprins lumina de alarmă.
„Focarul de holeră era aproape inevitabil”, conform ONU. Războiul, o economie deteriorată și seceta „au făcut ca populația, și copiii lor, să aibă mai puțină hrană sigură pentru a mânca sau apă pentru a bea”. „Dar holera nu este singura consecință a unei crize cronice a apei. Toate aspectele vieții siriene sunt afectate”, avertizează ONU.
Nevoia de ajutoare este în creștere
În raportul său din mai, ONU avertizează despre răspunsul foarte scăzut pe care l-a primit planul de ajutor umanitar pentru nord-vestul Siriei în 2024. Din cele 4 miliarde de euro necesare pentru a opri foamea, setea și a oferi un minim de siguranță celor patru milioane de oameni care au nevoie de asistență, s-au colectat doar 220 de milioane de euro din ianuarie până în mai. În această regiune a țării, de asemenea, războiul este mai activ decât în restul țării. În primele patru luni ale anului și conform ONU, 11 civili au murit și alți 60, dintre care 24 copii, au fost răniți.
