Primul local care a democratizat înghețata a fost Le Procope, deschis la Paris în 1686. Există încă și astăzi, iar până atunci era preparată doar la casele nobiliare. Originile înghețatei se pierd mult înapoi în timp, în epoca precreștină

Inventarea înghețatei nu se poate atribui unei persoane sau unui popor, ci este mai degrabă fructul schimburilor culturale între civilizații de-a lungul timpului. Însă primii care au transformat fulgii de zăpadă în creme înghețate au fost popoarele din Extremul Orient. Potrivit mai multor izvoare istorice, chinezii preparau deja cu circa 2000 de ani înainte de apariția creștinismului băuturi cu gheață, în care amestecau lapte și orez, cu ajutorul zăpezii.

Ulterior, cu circa cinci secole înaintea erei creștine, istoricii au relevat faptul că în Persia se foloseau încăperi subterane în care se conserva zăpada și se preparau deserturi reci aromatizate cu sucuri de fructe sau petale de trandafiri. Erau, de facto, preparatele din care avea să se nască șerbetul, care avea să migreze ca tip de preparat în tot bazinul Mediteranei. Gurmanzii Romei antice apreciau mult deserturile înghețate, iar mai târziu, grație dominației arabe în Sicilia, acest tip de preparat a început să se răspândească, în perioada Evului Mediu.

Doi italieni, figuri cheie care au creat primele amestecuri reci cu consistență cremoasă din lapte, ouă și miere

Însă, strămoșul înghețatei așa cum o știm astăzi are un nume: Bernardo Buontalenti, arhitect și inginer la curtea familiei de Medici. În plină epocă a Renașterii, acesta avea să inventeze o mașină care reușea să înghețe un amestec din lapte, gălbenuș de ou și miere, conferind amestecului o consistență cremoasă.

Însă, de pe lista creatorilor ei nu poate lipsi Francesco Procopio de’ Coltelli, de origini siciliene. În 1686, în Parisul Regelui Soare avea să inaugureze legendarul local Café Procope, care a vândut pentru prima dată, cu mare succes, înghețata. Localul există și astăzi pe rue de l’Ancienne Comédie.