Achizia terenurilor agricole, în Italia, devine un business tot mai inaccesibil persoanelor obișnuite și tinde să se rezume la achiziții între aceiași actori mari de pe piață, arată datele statistice ale Crea, o agenție guvernamentală de cercetare în domeniul agroalimentar din Italia, scrie cotidianul financiar Il Sole 24 Ore. Practic, operațiunile de vânzare sunt concentrate în mâinile unui grup restrâns de firme. Totodată, rezultă din datele analizate la nivel național, finanțările avantajoase în sectorul agricol, naționale sau europene, sunt utilizate mult mai mult pentru dezvoltarea și transferul activităților de la o generație la alta în cadrul unor firme deja consolidate, și doar o mică parte dintre ele contribuie la lansarea a noi antreprenori agricoli.
Număr de tranzacții relativ constant
Imaginea pieței funciare italiene la sfârșit de 2024 confirmă o tendință prezentă de ani de zile: cu o creștere medie moderată (+0,9%) a prețului terenurilor agricole și un număr de tranzacții practic identic cu cel de la sfârșitul anului trecut. Incertitudinea situației internaționale și variabilitatea extremă a condițiilor climatice au descurajat investitorii, în timp ce cererea înregistrează creșteri doar pentru terenurile destinate producțiilor de calitate. Situația terenurilor marginale, în special în zonele interne, unde oferta nu găsește răspuns pe piață, iar oportunitățile oferite de noua Politică Agricolă Comună (PAC) nu au avut efecte vizibile este exact la polul opus, cerere în scădere.
Cu o medie națională de 28.800 de euro, prețul pe hectarul de teren agricol continuă să prezinte diferențe semnificative la nivel geografic. În zona nord-est, prețul mediu pe hectar a atins un vârf de 47.000 de euro, sumă practic neschimbată față de 2023. Urmează cea de nord-vest, cu aproximativ 37.400 de euro (+3%). Valorile sunt considerabil mai mici în celelalte regiuni: în zona de centru (15.400 de euro, +0,7%), în sud (13.700 de euro, +1,5%), iar în insule (8.900 de euro, +1,1%).
Sectorul viticol domină în topul prețurilor
În general, tranzacțiile se concentrează în zonele agricole cu culturi mai profitabile, în special în cele viticole și pomicole din Nord. Viile dețin supremația absolută, cu o medie națională de peste 58.000 de euro pe hectar (peste 80.000 dacă se iau în calcul și instalațiile). Urmează livezile de pomi fructiferi și citrice, cu 54.600 de euro. Pe locurile următoare se situează terenurile arabile (24.600 de euro în medie, o creștere de 1,4% în 2023), plantațiile de măslini (16.200 de euro), pășunile și pajiștile permanente (10.200 de euro).
„Cumpărătorii sunt în principal antreprenori agricoli care doresc să-și extindă suprafețele cultivate. Totuși, pe piață sunt prezenți și investitori din afara sectorului agricol, precum și persoane fizice care caută investiții cu risc scăzut, chiar dacă sunt mai puțin profitabile. Crește, de asemenea, interesul pentru achizițiile legate de activități extra-agricole, cum ar fi producția de energie regenerabilă, condiționată însă de existența stimulentelor. La capitolul vânzări, cei mai activi sunt agricultorii care își încetează activitatea, urmați de moștenitori ai unor terenuri, care nu sunt interesați să le cultive. Tranzacțiile imobiliare au avut loc în principal prin intermediul unor profesioniști din domeniu, dar este încă răspândit acordul direct între părți, fără implicarea intermediarilor”, se mai precizează în raport.
Nivelul chiriilor rămâne stabil
În acest context, piața chiriilor rămâne stabilă din punct de vedere al nivelului chiriei, acoperind 50% din suprafața agricolă națională, adică 6,2 milioane de hectare. Adică +27% în ultimul deceniu, dar dublu față de acum 30 de ani. Și în acest caz, excepțiile sunt legate de creșterea cererii de terenuri, mai ales în nord, unde a crescut numărul contractelor și suprafețele în zonele agricole destinate culturilor de calitate.
Dacă incertitudinile legate de factorii geopolitici și inflație frânează perspectivele pieței funciare, în cazul chiriilor, autorii raportului precizează că „operatorii estimează o dinamică continuă a pieței, mai ales pentru extinderea exploatațiilor agricole sau pentru începera unor noi afaceri, datorită finanțărilor pentru tinerii antreprenori. Retragerea constantă a agricultorilor mai în vârstă din sector și înlocuirea lentă a acestora cu tineri agricultori face ca terenurile să ajungă mai întâi pe piața chiriilor, apoi pe cea a vânzărilor, ceea ce sugerează o creștere a ofertei de vânzare pe termen mai lung”.