foto: freepik.com
Cum toate drumurile duc la Roma, cum spuneau cetățenii Romei antice, așa și multe dintre preparatele din aluat care seamănă într-un fel sau altul cu pizza au o rădăcină comună, înclusiv în ce privește termenul care le desemnează. Rădăcina lingvistică o putem regăsi în greaca veche – pítta sau pḗtea, de unde în timp a evoluat în pita. De la acest cuvânt au derivat apoi pita, adaptat în mai multe versiuni în țările din Balcani: regionalismul moldovenesc pită în România, „пита” în bulgară, „pitë” în albaneză.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Iar de aici nu a mai fost decât un pas către cunoscutele pide turcești: un fel de bărcuțe de aluat cu diferite umpluturi, coapte în cuptoare tradiționale, o emblemă a gastronomiei turcești. Iar pentru că influențele sunt mereu lingvistice, dar și practice, regăsim o formă similară și în Malta, unde preparatul simbol asociat cu insula sunt celebrele pastizzi.
Clasica idee simplă și genială: un aluat alungat care să țină înăuntru diferite umpluturi
În contextul schimburilor comerciale și al migrațiilor legate de Imperiul Otoman, pida turcească s-a răspândit și în Grecia în forme similare, dar și în alte zone din Balcani. În Grecia, chiar cu aceeași denumore. Există și o variantă cu umplutură de brânză care a evoluat inclusiv într-un nume separat, de sine stătător: peinirli. De la peynir, care înseamnă exact brânză. Și nu e singura. Cele cu carne tocată se vând sub denumirea de kiymalı, iar cele cu spanac, ıspanaklı.
Acest tip de preparate a recăpătat forță în ultimii ani în contextul dezvoltării industriei HoReCa și a componentei street food. Mai ales că umpluturile pot fi atât de diferite: în afară de brânzeturi, carne, ouă, spanac, legume și sosuri sau altele, creative, cu influențe din alte gastronomii.
Au la bază, toate, un aluat simplu dospit, similar celui de pâine, dar ceva mai bogat, mai ales în versiunile contemporane: poate conține unt, lapte sau ouă. Marginea exterioară devine după coacere ușor crocantă, iar umplutura se tranformă după trecerea prin cuptor într-o simfonie de arome și gusturi.
Atât de cunoscute și apreciate au devenit în timp aceste preparate, inclusiv pentru comoditatea cu care pot fi mâncate fără a sta așezat la masă, încât în Statele Unite au devenit boat-shaped Greek pizza și sunt foarte apreciate în Florida, New York, Boston și Chicago, unde se află cele mai mari comunități de greci-americani.
Nu există documente care să ateste cât de vechi este acest preparat
Forma lor, potrivit publicației gastronomice Food and Wine Italia, are legătură cu metodele de coacere pe pereții încinși ai cuptoarelor de pământ din Anatolia. Forma de barcă permite păstrarea moale a umpluturii în timp ce coaja se întărește și este o soluție tehnică ce s-a consolidat de-a lungul secolelor în brutăriile locale, însă nu există dovezi scrise despre momentul exact al apariției.
Din Anatolia, au ajuns în contextul expansiunii Imperiului Otoman nu doar în Grecia fanariotă, ci în toată zona Balcanilor. Regăsim, de exemplu, un preparat asemănător dar ceva mai rotunjit, pastrmajlija – cu carne de oaie, în Macedonia. Sau spre Caucaz, unde regăsim, khachapuri georgian, tot în formă de barcă, tot cu brânză. Indiferent însă de versiunile locale, spiritul acestui tip de preparat rămâne neschimbat: umplutura trebuie să fie abundentă și brânza să se întindă atunci când e caldă abia scoasă din cuptor, iar marginea să servească drept mâner și barieră.
Cum se prepară? Data viitoare când faci pâine fă un experiment: lasă deoparte circa 200 g aluat, dă-i formă rotundă, apoi lungește-l ca un oval și prinde-l la capete, întorcând marginile înspre interior. Adaugă înăuntru orice brânză rasă sau amestec de brânzeturi ai la îndemână și coarce la circa 200 de grade preț de circa 10-15 minute.
