De multe ori ne gândim la viața la sat și poate că, în ziua de astăzi, vedem doar părți precum relaxarea, liniștea, dar uităm că un trai la țară vine cu mai multe lucruri la pachet, printre care importante sunt muncile agricole și cele de întreținere a gospodăriei. O bătrână, care a trecut prin colectivizare, ne-a povestit, pe scurt, cum a fost viața ei în mediul rural.
Aceasta ne povestește cum, pe când era copil, se ducea cu animalele prin pădure, pe izlaz, cei mici fiind însoțiți și de un bătrân. Pe atunci copiii nu erau liberi, în vacanțe, să își petreacă timpul cum doreau. „Du-te cu vaca, du-te cu oile, aveam program…”, afirmă gospodina. Ea ne mai spune că animalele mari mergeau la păscut, iar cu celelalte, de exemplu cu gâștele, se mergea pe câmp și acolo era locul unde se jucau mai mulți copii.
„Copilăria a fost frumoasă la țară. Ne duceam cu oile, ne duceam cu gâștele, prin pădure ne jucam, pe drum ne jucam cu praf”, ne spune Sofia Drăghici, o gospodină de 74 de ani dintr-un sat din județul Prahova.
Ce-i drept, ea nici nu a putut merge în altă parte pentru a vedea cum se trăiește altfel. Așadar, mulți oameni de la oraș merg pe ideea că la sat nu este bine, iar cei de la sat cred același lucru despre orașe.
„Nu aveai unde să pleci, decât dacă dădeai la școală mai departe și ulterior rămâneai acolo. Dar nu toată lumea se ducea la școală”, a mai adăugat gospodina.
Colectivizarea a schimbat radical modul de viață la țară
De altfel, colectivizarea care urmase în comunism i-a afectat pe cei bătrâni, care erau atașați de pământurile lor. Ei priveau cu durere pierderea acestora.
„Pe noi ne luau de mici la muncile de pe câmp. La colectiv, munceam agricultură, vie, porumb, livezi”, ne spune Sofia. Nu era aproape nimic mecanizat, iar mama lor îi lua și pe ei la o zi de muncă. Pe urmă, când s-a făcut mare și s-a căsătorit a trebuit să meargă și ea la „colectiv”. „Vream nu vream, îmi plăcea, nu-mi plăcea, ce puteai să faci? Stăteai? N-aveai cum să stai”, a spus Sofia.
Ca mulți alți oameni, bătrâna tinde să vadă partea bună a trecutului. „Cu toate astea, să știi că n-a fost rău. Dacă munceai, aveai! De toate aveai… porumb, grâu, fasole, cartofi”, a mai adăugat aceasta pentru G4Food.
Femeia ne mai spune că în ceea ce privește cartofii, de multe ori avea prea mulți.
Sofia ne povestește cum pleca dimineața și se mai întorcea acasă seara. Acest lucru se întâmpla în fiecare zi. Mai rar când nu te duceai la câmp, chiar și ziua de duminică era uneori o zi de muncă.
Însă, pe lângă această plată bogată în recolte, muncitorilor li se dădeau puțini bani. În principiu, recoltele erau baza, dar munca la „colectiv” se adăuga ca vechime.
Oamenii de la sat munceau și cu ziua pentru a-și hrăni familiile. Te duceai la cineva, la sapă de porumb de exemplu și erai plătit. Plecai dimineața și mai veneai seara, iar Sofia ne spune că banii erau în jur de 20-30 de lei, poate și 50, sumă despre care acum am putea spune că nu merită pentru atâta efort fizic, dar care pe atunci conta foarte mult. „Dacă nu aveai pensie, nimic, trebuia să muncești”, a mai spus aceasta.
În ceea ce privește mâncarea, Sofia ne spune cum mânca brânză, orez cu lapte, iar de dimineață bea câte un ceai. Aceasta ne spune că nu mânca salam, așa cum se obișnuiește astăzi, iar pâinea era luată cu porția, pe câți membri de familie erau. Cu alte cuvinte, dacă trebuia să primești jumătate, „atunci ți-o tăia pentru a primi fix atât, nu mai mult, nu mai puțin”.
Sofia se ducea la gospodăria colectivă și astfel avea produse agricole, dar pentru a avea bani trebuia să mai sacrifice anumite zile și să le rezerve special pentru așa zisa „muncă cu ziua”. Cu alte cuvinte, trebuia să ai și bani pentru a cumpăra ulei, zahăr, orez, făină, îmbrăcăminte – produse care nu ți se dădeau.
„Viața la țară e într-adevăr grea, dar e și frumoasă, crești animale, crești o pasăre…”, susține Sofia Drăghici.
Gospodina ne-a mai povestit despre perioada în care a avut foarte multe animale, precum păsări, vacă, cal și despre felul cum s-a descurcat cu toate acestea. Sofia spune că nu animalele erau problema, te descurcai cumva, veneai acasă, le dădeai să mănânce, dar pe lângă asta trebuia să-și ducă și copiii la grădiniță, iar faptul că nu-i putea supraveghea tot timpul ducea la anumite probleme sau situații neprevăzute.
„Un om de la oraș nu rezistă la țară!”, e convinsă Sofia, referindu-se la faptul că la țară nu e doar liniște, ci și foarte multă muncă fizică în gospodărie. „Rezistă, rezistă, dar o zi, două sau să vină să se recreeze, dar nu să se mute de tot aici, mai rar!”, a mai adăugat aceasta, susținând că trebuie să ai atracție față de viața la sat. În grădină trebuie să-ți plantezi, iar dacă nu știi și nici n-ai ambiție să înveți, atunci e foarte greu, ne mai explică gospodina.
Cum te puteai distra la sat?
La sat erau hore, baluri, seri de film. În ceea ce privea seara de film, nu era aleasă o zi anume sau o oră, ci exista un operator care, seara, era mai tot timpul acolo. Dacă nu, fiind un sat unde aproape toți oamenii se cunoșteau între ei, știai unde îl puteai găsi. Filmele erau românești, ca „Mihai Viteazul”, și nu se băgau filme străine, ne explică aceasta.
Sâmbătă seara se făceau baluri, mergeai seara la 07.00-08.00, dar nu singur, ci cu părinții sau un părinte, pentru că la ora 12.00 se termina balul.
„Până la 18 ani, când te căsătoreai, era o viață de vis”, remarcă Sofia.
Din tinerețe și până în prezent, Sofia a lucrat ca și croitoreasă. Ea lucra de acasă, lucru care îl face și în prezent. Deși nu mai vede atât de bine, totuși bătrâna nu și-a pierdut îndemânarea, mai ales pentru lucrurile care sunt mai simple. Astfel, mulți dintre cei care o cunosc apelează și astăzi la ea. Mașina de cusut pe care o are și în prezent a primit-o de la tatăl ei la vârsta de 10 ani. Așadar, gospodina are o vechime de 64 de ani în ceea ce privește cusutul. „Eu cu mașina aia m-am hrănit”, ne spune aceasta.
Gospodina a lucrat de la o vârstă fragedă și la războiul de țesut – o mașină de lucru utilizată la fabricarea țesăturilor din fibre textile.
În încheiere, Sofia ne spune că viața la țară e frumoasă, dar trebuie să-ți și fie drag să muncești, pentru că în asta constă un astfel de trai.
