foto: foodaffairs.it
Pe măsură ce temperaturile cresc în întreaga lume, fermierii caută soluții pentru a-și adapta culturile. În Elveția, unii agricultori experimentează cu plante care pot rezista căldurii și secetei, însă tranziția vine cu provocările ei.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Un peisaj neobișnuit prinde contur pe măsură ce ceața densă de dimineață se ridică. Între lanuri de cartofi și sfeclă de zahăr, plantele de orez cresc ordonat pe un sol parțial inundat. Culturile au ajuns la maturitate, iar plantele produc spice pline cu boabe închise la culoare. Este o priveliște surprinzătoare, deoarece orezul te duce cu gândul la câmpuri din sud-estul Asiei, nu din zona rurală elvețiană, notează Swiss Info.
„Suntem o familie de pionieri. Ne place să facem ceea ce alții nu fac”, spune Léandre Guillod, fermier și agronom care, împreună cu fratele său, administrează cel mai mare producător de orez de nordul Alpilor din Elveția. „Nu trece o zi fără să ne gândim la orez – cum să-l creștem, cum să-l folosim și cum să-l gătim”.
Pentru familia Guillod, orezul nu este doar o cultură. „Este o pasiune”, adaugă Léandre Guillod. Dar mai presus de toate, planta Oryza sativa reprezintă o alegere strategică pentru viitor.
Adaptarea la schimbările climatice
Ca mulți fermieri din Elveția și din întreaga lume, Guillod trebuie să se adapteze la un climat în încălzire. Temperaturile ridicate, seceta și ploile intense și imprevizibile perturbă culturile tradiționale, care suferă în aceste condiții. „Cu orezul, e invers: cu cât este mai cald, cu atât e mai bine”, spune el.
Ferma lui Guillod cultiva anterior și valeriană de primăvară în timpul verii, dar temperaturile ridicate împiedicau germinarea. Orezul pare să fie o alternativă durabilă și profitabilă.
Învățarea culturii de orez… pe YouTube
Cultivarea orezului a început din întâmplare. Centrul elvețian de excelență în cercetare agricolă Agroscope l-a contactat pentru un proiect experimental în regiunea celor Trei Lacuri, cu scopul de a promova biodiversitatea și de a testa fezabilitatea culturilor care tolerează excesul de apă.
„A fost scânteia care ne-a împins spre cultivarea orezului”, spune Guillod. În 2019, el a început să însămânțeze orez pe un teren mic în Lugnorre, o zonă mlăștinoasă istoric, aproape de canalul ce leagă lacurile Murten și Neuchâtel. „Știam foarte puține despre orez. Am urmărit videoclipuri pe YouTube și am vizitat fermieri de orez din Italia și Franța”, își amintește el.
Răsaduri de orez în apă, ca în Asia
Fermierii din Ticino cultivă orez încă din 1997, dar ei cresc orezul uscat. Această metodă nu era fezabilă atât de la nord de Alpi. Apa joacă un rol crucial, protejând rădăcinile de fluctuațiile de temperatură și reducând insectele și bolile fungice.
„A fost o schimbare radicală: ne-am petrecut viața încercând să ținem apa departe de câmpuri, iar acum facem totul pentru a o aduce”, recunoaște Guillod.
Astăzi, orezul acoperă jumătate din terenul familiei Guillod, iar suprafața cultivată a ajuns la 11 hectare. Léandre Guillod cultivă șase soiuri, inclusiv orez pentru risotto, Jasmine din Thailanda și orez japonez pentru sushi, vândut în magazine mici din mai multe cantoane la aproximativ 12 CHF/kilogram. „Anul trecut, orezul a reprezentat aproape jumătate din veniturile noastre”, spune el.
Alte culturi „exotice” în Elveția
Clima în schimbare permite și cultivarea pepenilor, cartofilor dulci sau a leguminoaselor precum quinoa. „Temperaturile mai ridicate deschid noi posibilități pentru culturi care erau anterior rare, precum cartofii dulci, quinoa, sorgul, soia sau năutul”, scrie Hannah von Ballmoos-Hofer de la Uniunea Fermierilor Elvețieni.
Cu toate acestea, aceste culturi rămân soluții de nișă, necesitând investiții mari și implicând riscuri. „Schimbarea către culturi noi necesită investiții semnificative și implică incertitudine”, adaugă ea.
Meteorologii estimează că temperaturile de vară în Elveția ar putea crește cu peste 7°C în următoarele 60 de ani, iar cantitatea de precipitații ar putea scădea semnificativ. „Selecția de soiuri rezistente devine din ce în ce mai importantă, la fel și gestionarea corectă a apei”, explică von Ballmoos-Hofer.
Riscurile culturii de orez
Chiar și în acest context, cultivarea orezului nu este lipsită de provocări. „Nu a fost un an bun”, spune Guillod despre recolta de orez negru. „Estimăm o recoltă totală de aproximativ trei tone pe hectar – cam jumătate din recolta excepțională din 2024”.
Cu toate acestea, optimismul rămâne: „Orezul este cultura viitorului. Oamenii îl cultivă de peste 7.000 de ani. Noi abia de șase. Am obținut deja rezultate bune, dar mai avem multe de învățat”.
