Foto: Dreamstime
Managerii hypermarketurilor și ai restaurantelor fast food, după coșmarul numit Horia Constantinescu, fost președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor ( ANPC ), s-au trezit pe cap cu un coșmar și mai negru: Cristian Popescu Piedone.
La scurt timp după numirea sa în funcție, în 7 februarie, de către premierul Marcel Ciolacu, ANPC fiind o instituție subordonată guvernului, Cristian Popescu Piedone a trecut la fapte epopeice: a controlat marii retaileri din țară, a dat amenzi și a închis două mari mall-uri din București ( Băneasa și Cotroceni ), inclusiv mari retaileri ( Carrefour, Selgros și Auchan ) și restaurante fast food din incinta acestora.
Vitejie după vitejie, dar la un alt nivel, unul superior celui de odinioară, când Popescu Piedone, în calitate de inspector de primărie de sector, răsturna grămezile de mărar și pătlăgele, prin piețe, însoțit de reporteri și cameramani.
Acum personajul are sub control tot teritoriul național, încă și punctele vamale.
Țin să precizez: ANPC, o instituție a statului român cu drept de control, are baze legale solide ca să își exercite rolul în interesul public, al cetățenilor. Verificarea operatorilor economici din sectorul alimentar și nealimentar este o obligație intrinsecă a acestei instituții. Nu pun în discuție această îndatorire instituțională publică.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Potrivit Hotărârii 700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, aceasta ”constată contravenții și dispune măsuri de limitare a consecințelor producerii, prestării, importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse alimentare ori nealimentare și servicii, inclusiv servicii financiare, care nu sunt în concordanță cu dispozițiile legale din domeniile de activitate ale Autorității, prin aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute de lege, sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale”.
În cazul actualului președinte, la fel ca în cazul lui Horia Constantinescu, există însă suspiciunea rezonabilă, ca zic așa, că acționează mânat și de resorturi ideologice și de satisfacerea unei agende personale: omul pare mai degrabă un suveranist hotărât să dea cu tifla investitorilor occidentali și, totodată, să-și păstreze vizibilitatea publică.
Să ne aducem aminte că datorită circului mediatic făcut prin piețe de cartier a ajuns cândva primar de sector ( 2020 – 2022, Sectorul 5 ). Isprăvile recente, sau chiar în desfășurare, sunt pretabile pentru această interpretare: Popescu Piedone își conservă și își crește capitalul de imagine publică, pentru a-l investi în viitor, într-un moment electoral. Nu contează că prin deciziile sale periclitează capitalul unor operatori economici!
Altceva trebuie însă semnalat: acțiunile unui președinte al ANPC implică, subliniez acest lucru, statul român. Autoritatea nu este o instituție de rang inferior, pierdută prin arhitectura statală a României. Este o instituție importantă subordonată direct guvernului. Președintele, am menționat, este numit direct de primul ministru. Deciziile lui Popescu Piedone sunt deciziile României, țară membră a Uniunii Europene. Mai mult, ANPC face parte din Sistemul Rapid pentru Alimente și Furaje ( SRAAF ), activ la nivel comunitar.
Ce încălcări ale legii atât de grave au săvârșit marii retaileri și restaurantele în cauză încât comisarii de la Protecția Consumatorului să decidă închiderea fie și temporară a acestora, în anumite cazuri, și să evacueze clienții, de parcă ar fi fost în cauză iminența unui pericol grav, un atac terorist, un incendiu, un eveniment natural cu potențial distructiv?
Într-un comunicat din 20 februarie, ANPC a precizat că a găsit următoarele nereguli: ”prezența daunătorilor în blocul alimentar; utilizarea de produse și proceduri nesigure în prestarea serviciilor de alimentație publică; lipsa igienizării corespunzătoare a echipamentelor de expunere a produselor și a pavimentului; agregate frigorifice deteriorate; lipsa informării corecte în meniurile scurte și detaliate; produse cu data limită de consum depășită; produse alimentare fără elemente de identificare și caracterizare; lipsa echipamentelor cu verificare metrologică.
Legea ( ANPC acționează în baza Ordonanței 21/1992, care a fost modificată și completată ulterior, dar nu a fost abrogată! ), permite închiderea temporară sau definitivă a unităților controlate:
”Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate propune una dintre următoarele sancțiuni complementare:
a) închiderea temporară a unității pe o durată de cel mult 6 luni;
b) închiderea temporară a unității pe o durată de la 6 luni la 12 luni;
c) închiderea definitivă a unității”.
d) suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activițăţi”.
Închiderea temporară a unității pe o durată de cel mult 6 luni este decisă, printre altele, în următoarele situații:
-lipsa condițiilor igienico-sanitare pentru produsele şi serviciile nealimentare;
-folosirea unor spații și condiții necorespunzătoare pentru producție, depozitare, comercializare și prestare de servicii;
-nerespectarea condițiilor impuse de producători privind manipularea, transportul, depozitarea și comercializarea, dacă acestea sunt de natură să modifice, în mod periculos, caracteristicile inițiale ale produsului respectiv;
–lipsa specificațiilor tehnice, a instrucțiunilor şi a procedurilor de lucru la producătorii și prestatorii de servicii;
–lipsa certificatelor sau a avizelor necesare eliberate de laboratoarele de încercări sau de omologări specifice;
–lipsa certificatelor de conformitate;
-comercializarea alimentelor la care s-a modificat data-limită de consum/termenul de valabilitate/data durabilității minimale.
Repet, aceste prevederi datează din 1991.
Între timp, însă, a apărut Legea Prevenirii ( 270 / 2017 ), al cărei scop este acela de a reglementa o serie de instrumente care să asigure prevenirea săvârșirii de contravenții.
Mai invoc și Hotărârea 700/2012, unde este prevăzut că ANPC ”acordă consultanță de specialitate în domeniul protecției consumatorilor pentru operatorii economici”.
Sunt mai multe instrumente legale aflate la dispoziția ANPC pentru a îndruma operatorii economici astfel încât aceștia să-și desfășoare activitatea cu respectarea legislației în vigoare.
Până la a da amenzi de milioane de lei la nivel național și până la a închide temporar unități comerciale, ANPC, ca instituție a statului român, membru al Uniunii Europene, este obligată să utilizeze toate instrumentele legale și procedurile în vigoare axate pe prevenție. Abia după epuizarea tuturor căilor de prevenție ( cum zice românul: ”când cu vorba bună nu mai merge” ), ANPC poate trece la aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege.
Or, și Horia Constantinescu, în trecut, și Cristian Popescu Piedone, în prezent, din vârful unei instituții a statului român subordonată direct guvernului, au intrat cu drujba sau cu tancul în unități comerciale, cu precădere de sorginte occidentală, pentru a da amenzi uriașe sau a le închide temporar.
Decizii luate în litera și spiritul unei legi de la începutul anilor 90, când România nu era țară europeană, abia ieșise din comunism.
Din anii aceia vine și ideologia suveranistă a tovarășilor care au scăpat de Ceaușești, ca să fac apoi ce vor cu resursele României.
De acolo vine mentalitatea unui Constantinescu și a unui Popescu Piedone. O mentalitate clar pre-europeană, care nu a asimilat cultura instituțională de după aderarea la Uniunea Europeană din 2007.
Acțiunile lui Popescu Piedone sunt din aceeași categorie cu instigarea la boicot făcută recent ( pentru 10 februarie ) de cetățeanul fost candidat la președinție, Călin Georgescu. Diferența este că Georgescu, deocamdată, e un cetățean și atât, fără funcție în statul român, în timp ce Popescu Piedone, în calitate de președinte al ANPC este și secretar de stat. Reprezintă statul român.
Și mai e un detaliu, pe care vreau să-l semnalez: cât de grave pot fi abaterile operatorilor economici astfel încât ANPC să evacueze clienții hypermarketurilor și restaurantelor fast food?
Comisarii de la Protecția Consumatorului pot invoca: ”limitarea consecințelor asupra consumatorilor, inclusiv prin aplicarea de sigilii sau semne distinctive cu valoare de sigiliu, în condițiile prevăzute de lege, comisarul fiind investit cu autoritatea publică a statului, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor, precum și a obligațiilor de serviciu, conform actelor normative”.
Totodată, ei pot dispune ”măsuri de retragere, oprire, încetare etc., pentru întreaga paletă de servicii sau produse, acolo unde este cazul”.
În cadrul acțiunilor de control ei pot aplica sigilii astfel:
a)pentru limitarea afectării sănătății, vieții sau securității consumatorilor, se vor aplica sigilii, pe grupul de produse pentru care există indicii sau suspiciuni de neconformitate privind protecția consumatorilor;
b) în cazul în care cantitatea sau volumul de produse care pot afecta sănătatea, viața sau securitatea consumatorilor este mare, se va proceda la sigilarea spațiului – frigider, cameră frigorifică, depozit, magazie, fără a ne limita;
Sigiliile pot fi aplicate și ”pe zona de acces/intrarea în unitatea/spațiul/etc., la care au fost constatate abaterile și s-a aplicat una din sancțiunile prevăzute la art. 56 din OG nr. 21/1992, fără a ne limita”.
Am citat aceste pasaje din ”Procedura privind activitatea de supraveghere și control desfășurată de personalul cu atribuții de control din cadrul aparatului propriu al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și al structurilor subordonate”, Monitorul Oficial, nr. 1252, 12-XII-2024.
În document este invocată ”limitarea afectării sănătății, vieții sau securității consumatorilor”. Întreb: toate produsele din hypermarketurile închise afectau ”sănătatea, viața sau securitatea consumatorilor”? În toate restaurantele închise au fost găsiți în blocul alimentar gândaci? În toate restaurantele închise au fost găsite elemente care puteau afecta ”sănătatea, viața și securitatea consumatorilor”? Toate produsele din restaurantele închise erau dăunătoare? Nu poate fi oprit de la vânzare un produs suspect, dar lăsată unitatea să funcționeze?
Dacă beau un suc într-un mall, la o cafenea al cărei client sunt de ani de zile, fără să trec vreodată prin experiențe neplăcute, de ce trebuie să mă evacueze Protecția Consumatorilor, neavând probe că beau un suc toxic?
Dacă sunt la cumpărături într-un hypermarket și pun în coș mărfuri despre care ANPC nu are dovezi că sunt periculoase pentru mine, de ce trebuie să fiu evacuat? Am nevoie urgentă, acum și aici, de acele mărfuri, de ce să fiu evacuat?
Paradoxal sau nu, Protecția Consumatorilor ajunge uneori, sub anumite conduceri, să ia decizii contrare consumatorilor!
