Foto: Dreamstime
Categoria de vârstă 45 – 60 de ani reflectă nucleul principal al mediului de afaceri agricol românesc, fiind formată din fermieri cu experienţă îndelungată, stabilitate economică şi o bună cunoaştere a pieţei, iar prezenţa femeilor antreprenor în acest sector – de 30% – depăşeşte uşor media europeană, demonstrând o deschidere sporită faţă de implicarea lor în antreprenoriatul rural, relevă ”Carta Albă a Agriculturii”, lansată recent de IMM România, transmite Agerpres.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Potrivit cercetării care a fost realizată pe bază de chestionar aplicat unui număr de 439 de întreprinderi – micro, mici şi mijlocii – din toate regiunile de dezvoltare ale României şi din toate categoriile de vârstă, analiza distribuţiei întreprinzătorilor din agricultură în funcţie de vârstă evidenţiază predominanţa persoanelor aflate în intervalul 45-60 de ani, ce reprezintă 52% din totalul respondenţilor.
Grupa de 35-45 de ani are o pondere semnificativă, de 31%, indicând un segment activ de întreprinzători aflaţi în plină maturitate profesională, capabili să adopte tehnologii moderne şi să implementeze strategii de dezvoltare sustenabilă.
Tinerii întreprinzători sunt subreprezentaţi: doar 7% au vârste între 25 şi 35 de ani, iar 1% au sub 25 de ani.
“Acest aspect relevă o participare redusă a noilor generaţii la activităţile agricole şi sugerează necesitatea unor măsuri de stimulare a tinerilor fermieri, prin programe de finanţare dedicate, mentorat şi digitalizare rurală. În acelaşi timp, 9% dintre respondenţi au peste 60 de ani, confirmând tendinţa de îmbătrânire a forţei antreprenoriale din agricultură. Această realitate ridică provocări privind succesiunea generaţională, transferul de cunoştinţe şi menţinerea continuităţii afacerilor agricole pe termen lung. În ansamblu, structura de vârstă a antreprenorilor agricoli din România confirmă predominanţa fermierilor maturi şi cu experienţă, dar şi nevoia urgentă de reînnoire generaţională pentru a asigura sustenabilitatea sectorului în următorul deceniu”, atrag atenţia autorii studiului.
Analiza nivelului de educaţie al întreprinzătorilor din agricultură arată o tendinţă clară de profesionalizare şi creştere a nivelului de instruire în rândul celor care conduc afaceri în acest sector. Cea mai mare pondere o deţin antreprenorii cu studii universitare de licenţă (67%), ceea ce confirmă că mediul agricol românesc se bazează tot mai mult pe cunoştinţele teoretice solide şi competenţele manageriale moderne.
Un procent de 16% dintre respondenţi au finalizat studii universitare de master, consolidând imaginea unei generaţii de antreprenori preocupaţi de specializare şi perfecţionare continuă. Această categorie contribuie semnificativ la procesul de modernizare a agriculturii, fiind mai receptivă la inovaţie, digitalizare şi bune practici europene, se arată în “Carta Albă a Agriculturii”.
Tot 16% dintre întreprinzători au studii medii (liceale), ceea ce indică existenţa unui segment tradiţional format din fermieri cu experienţă practică, dar cu resurse educaţionale mai limitate. Aceştia se bazează în principal pe cunoştinţele acumulate în teren şi pe experienţa generaţională în agricultură.
Procentul antreprenorilor cu studii doctorale (1%) sugerează că antreprenoriatul agricol din România este orientat către un profil educat şi profesionalizat.
“În ansamblu, structura pe niveluri de educaţie confirmă o intelectualizare vizibilă a sectorului agricol, unde absolvenţii de studii superioare domină mediul antreprenorial, contribuind la consolidarea unui model de agricultură modernă, bazată pe competenţă, inovaţie şi management strategic”, spun specialiştii IMM România.
În ceea ce priveşte analiza distribuţiei de gen în rândul întreprinzătorilor agricoli din România, aceasta relevă o preponderenţă semnificativă a bărbaţilor, ce reprezintă 70% din totalul respondenţilor. Această situaţie confirmă caracterul tradiţional masculin al agriculturii româneşti, unde activităţile agricole sunt încă percepute, în multe regiuni, ca fiind domenii cu specific fizic intens şi asociate mai degrabă forţei de muncă masculine.
“Totuşi, prezenţa femeilor antreprenor (30%) în sectorul agricol este remarcabilă şi indică o tendinţă de echilibrare graduală a participării de gen în mediul rural. Femeile care conduc afaceri agricole se implică în special în domenii precum producţia vegetală, horticultură, zootehnia de mici dimensiuni şi procesarea produselor locale, contribuind la diversificarea şi profesionalizarea sectorului. Comparativ cu media Uniunii Europene, unde aproximativ 29% dintre întreprinzătorii agricoli sunt femei, România se situează uşor peste media europeană, demonstrând o deschidere sporită faţă de implicarea femeilor în antreprenoriatul rural”, se menţionează în lucrare.
Analiza stării civile a întreprinzătorilor din agricultură arată că majoritatea covârşitoare (79%) dintre aceştia sunt căsătoriţi, în timp ce 21% sunt necăsătoriţi. Această distribuţie indică faptul că mediul antreprenorial agricol este dominat de persoane cu un grad ridicat de stabilitate personală şi familială, ceea ce poate contribui pozitiv la continuitatea şi rezilienţa afacerilor.
Astfel, analiza distribuţiei întreprinzătorilor agricoli după numărul de copii relevă o predominanţă a familiilor tinere şi stabile, cu un număr moderat de membri. Cel mai mare segment este reprezentat de antreprenorii care au un copil (45%), urmaţi îndeaproape de cei cu doi copii (40%). Această structură sugerează că majoritatea antreprenorilor din agricultură aparţin unei categorii familiale echilibrate, capabile să combine responsabilităţile profesionale cu cele familiale.
În plus, analiza vechimii în activitate a întreprinzătorilor din sectorul agricol arată că antreprenoriatul agricol din România se bazează în mare măsură pe experienţă şi stabilitate, fiind dominat de persoane cu o activitate de lungă durată. Cea mai numeroasă categorie este reprezentată de antreprenorii cu peste 20 de ani de experienţă (33%), ceea ce confirmă prezenţa unui nucleu solid de profesionişti care au acumulat cunoştinţe şi competenţă valoroase în timp, contribuind la rezilienţa sectorului.
Un segment important îl constituie şi cei cu o experienţă de 5-10 ani (24%), indicând o generaţie relativ tânără de antreprenori care s-a consolidat după anul 2010, odată cu creşterea accesului la fonduri europene şi cu modernizarea agriculturii. Categoria cu 15-20 de ani de experienţă (20%) reflectă antreprenorii maturi, aflaţi într-o etapă de stabilizare şi expansiune a afacerilor lor, adesea orientaţi către diversificare şi tehnologizare.
“În ansamblu, structura vechimii antreprenorilor din agricultură confirmă o dominare a experienţei şi tradiţiei, dar şi necesitatea atragerii de noi întreprinzători, mai ales din rândul tinerilor, pentru asigurarea continuităţii şi modernizării pe termen lung a sectorului agricol românesc”, susţin autorii.
Aceştia au luat în calcul şi timpul de lucru dedicat afacerii, care confirmă nivelul ridicat de implicare al antreprenorilor agricoli din România şi depăşeşte semnificativ media naţională a altor sectoare economice. Astfel, datele arată că 33% dintre întreprinzători lucrează aproximativ 40 de ore pe săptămână, echivalentul unui program complet de lucru, în timp ce 22% depăşesc acest prag, dedicând între 41 şi 59 de ore activităţilor de business.
Un procentaj semnificativ, de 24%, lucrează peste 60 de ore săptămânal, evidenţiind o categorie de antreprenori extrem de dedicaţi şi implicaţi în gestionarea zilnică a activităţilor fermei. Aceşti antreprenori sunt adesea proprietari-manageri care administrează direct operaţiunile, asumându-şi multiple roluri – de la management strategic şi decizii economice, până la activităţi operaţionale şi supravegherea lucrărilor agricole, conform cercetării.
“În concluzie, timpul mediu de implicare al antreprenorilor din agricultură depăşeşte 55 de ore pe săptămână, ceea ce confirmă caracterul intens şi solicitant al activităţii agricole şi atestă nivelul înalt de angajament al acestora faţă de propriile afaceri. Implicarea extinsă reprezintă, totodată, un indicator al dependenţei directe între succesul afacerii şi implicarea personală a antreprenorului, un element definitoriu pentru structura actuală a sectorului agricol din România”, mai arată “Carta Albă a Agriculturii”.
