foto: instagram.com/highspeeddining
Există o persoană pasionată de cine în restaurante Michelin, pe care le colecționează așa cum unii colecționează timbre, discuri sau magneți de frigider. Este vorba de Joel Haas, un american din Washington: din 2019 până azi a luat masa în 1000 de restaurante cu stele Michelin, relatează situl Ghidului Michelin. „Nu am o casă și nici o relație stabilă, îmi cheltuiesc toți banii pe mâncare. Este modul meu de a mă simți viu”, spune el.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Cele 1000 de restaurante Michelin frecventate în acest interval de timp înseamnă un record care i-ar intimida chiar și pe cei mai pasionați gurmanzi. Ghidul Michelin l-a definit drept „un caz aproape unic”. Și nu doar pentru cifra rotundă, ci și pentru devotamentul absolut cu care a transformat masa într-o vocație. „Am sacrificat tot pentru asta. Nu am o casă, nu am o relație stabilă. Dar este modul meu de a mă simți viu”, spune el.
A documentat fiecare masă pe rețelele sociale
Născut în 1971, fost analist politic și astăzi jurnalist de călătorii freelance, el este omul din spatele contului de Instagram @highspeeddining, unde a documentat fiecare masă în restaurante de lux.
Perfomanța sa este cu atât mai demnă de consemnat cu cât a depășit nu puține dificultăți personale pentru a o putea realiza. Haas trăiește de când se știe cu o malformație congenitală la mâna stângă, a înfruntat un cancer în tinerețe și are două proteze de șold. Și totuși, spune el, „nu există obstacol pe care să nu-l pot depăși.”
Decizia sa de a lua cina în fiecare zi într-un restaurant cu stele l-a costat o avere: „Nu am o casă și nu am o relație stabilă. Îmi cheltuiesc fiecare cent în restaurante, o investiție în fericire și cultură”, explică Haas. El nu cere niciodată reducere și plătește prețul întreg pentru fiecare masă, ba chiar lasă mereu bacșișuri generoase. Aceasta este, pentru el, garanția autenticității și independenței în evaluările gastronomice.
Pe lista sa se regăsesc toate numele mari: Frantzén la Stockholm, Saison în San Francisco, Gaggan Anand la Bangkok, Geranium în Copenhaga, Quique Dacosta la Dénia și italianul Atelier Moessmer Norbert Niederkofler din Tirolul de Sud, unde a fost printre primii clienți internaționali după obținerea celor trei stele, acum doi ani.
O analiză de cronicar, nu expunere de influencer
Ceea ce face nu este o misiune de influencer, ci una de cronicar. Notând fiecare detaliu, de la pâine la veselă, Joel și-a creat propriul „Ghid Michelin paralel”, cu evaluări precise, relatări emoționale și o atenție care are puțin de-a face cu trendurile de pe rețelele sociale. Într-o lume în care experiențele se adună pentru a fi postate, Haas oferă o lecție tăcută de profunzime
Mai mult decât să împărtășească, el documentează, observă. În fiecare farfurie caută o idee, o viziune. „Bucătăria de autor este o formă de artă efemeră. Când reușește, te schimbă pe dinăuntru. Când eșuează, îți lasă doar nota de plată.”
Iar nota de plată nu e mică: Haas cheltuie în medie 500 de dolari la o masă, depășind uneori chiar și nivelul de 1.000, pentru experiențele mai speciale. A calculat că numai în 2023 a cheltuit peste 130.000 de dolari în restaurante.
Cina cu numărul 1000
Pe 29 iunie a venit anunțul oficial: „Tocmai am luat masa cu numărul o mie într-un restaurant cu stele, The Inn at Little Washington, și a fost cea mai incredibilă cină din viața mea. Chef Patrick O’Connell și echipa sa, împreună cu Ghidul Michelin, au creat o petrecere cu un meniu de degustare la care nu aș fi putut visa vreodată. Au fost servite zeci de preparate extraordinare, fiecare cu o surpriză, inclusiv un mesaj video de felicitare din partea directorului internațional al Ghidului Michelin, Gwendal Poullennec. Acea noapte magică de 29 iunie 2025 a fost cea mai frumoasă din viața mea.”
Italia, un capitol special
Italia are un loc special în inima sa: „Iubesc tradiția voastră a mesei ca ritual social, cultul pentru produs, echilibrul dintre inovație și clasicism.” De ani buni revine periodic în Peninsulă pentru a testa localuri nou deschise, pentru a regăsi mari clasici și, uneori, pentru a fi dezamăgit. „În Italia poți găsi excelență chiar și într-o trattorie. Problema este, poate, coerența: unele restaurante se culcă pe laurii victoriei.”
În relatările sale apar, cu admirație, Piazza Duomo a lui Enrico Crippa, „o grădină în farfurie care se reînnoiește în fiecare sezon”, Le Calandre al fraților Alajmo, „geniu pur, dar niciodată rupt de teritoriu” și Da Vittorio al familiei Cerea, „ospitalitate adevărată și o bucătărie care încă emoționează”. Însă entuziasmul său se extinde și la nume mai tinere, precum Re Santi e Leoni din Nola, „una dintre cele mai proaspete descoperiri din Sud”, sau Condividere al lui Federico Zanasi din Torino, „unde ironia se îmbină cu tehnica fără a pierde din profunzime”.
Haas urmărește îndeaproape și stelele în ascensiune ale gastronomiei: a fost, de pildă, printre primii care au recenzat Contrada Bricconi din Val Seriana, lăudându-i identitatea puternică și sinceritatea gusturilor. Are în plan pentru anul viitor doi „grei” ale fine dining-ului italian: Villa Crespi a lui Antonino Cannavacciuolo și Osteria Francescana a lui Massimo Bottura, pe care „până acum am preferat să le amân: vreau să fiu sigur că sunt în momentul potrivit pentru a le trăi pe deplin.”
