Într-o lume în continuă schimbare, amintirile legate de tradițiile culinare sunt adevărate comori prețioase care ne ajută să înțelegem mai bine trecutul și să apreciem mai mult prezentul. Am discutat cu Petruța Dulgheru, o bunică în vârstă de 65 de ani. Ea locuiește într-un sat din județul Prahova, numit Nevesteasca. Petruța ne oferă o privire fascinantă asupra modului în care se pregăteau mâncărurile odinioară, când nu existau frigidere și alimentele se păstrau în beciuri. Cu nostalgie și pasiune, ea își amintește de rețetele vechi transmise din generație în generație, de tehnicile tradiționale și de schimbările care au avut loc în bucătărie de-a lungul timpului.
În acest interviu, Petruța ne vorbește despre procesul de preparare a zacuștii, importanța cimbrului în bucătăria ei și despre modul în care vechile tradiții și obiceiuri culinare au evoluat. În plus, ne dezvăluie secretele rețetelor din copilărie și provocările întâmpinate în gătitul mămăligii. Ea ne-a dezvăluit povestea unui trecut culinar plin de savoare și învățăminte prețioase.
Petruța își amintește cu nostalgie rețeta de zacuscă pe care a învățat-o de la mama ei. „Începeam prin a coace vinetele și ardeii, puneam roșiile la fiert… tocam ceapa, o puneam la prăjit. Puneam vinetele tocate, ardeiul, roșiile fierte, apoi le fierbeam cu totul. Pueam condimente și le prăjeam în ulei”, a povestit ea.
Petruța are un ingredient special, pe care îl folosește cât de des poate. Acesta este cimbrul. „Mereu folosesc cimbru, îmi place mult aroma lui”, a menționat Petruța.
În absența frigiderelor moderne, Petruța spune că alimentele se păstrau în beciuri, la răcoare. „Nu puteam să păstrăm mâncarea pentru mult timp, așa că făceam mai puțin și mai des”, a mai adăugat ea. De asemenea, mâncarea o mai fierbea o dată și a doua zi.
S-au schimbat tradițiile culinare de-a lungul timpului?
Petruța crede că multe s-au schimbat de-a lungul timpului. Pe vremuri, fiecare mâncare avea o semnificație, mai ales de sărbători. De exemplu, a mai precizat ea, de Crăciun pregăteau sarmale, piftie, carne prăjită. De Paște se făcea carne de curcan sau de oaie. „Acum facem și porc de Paște, facem de toate”, a menționat ea.
Petruța ne-a mai povestit cum oamenii, în timp ce țineau post, schimbau oalele pentru ca să nu se fi gătit un preparat „de dulce” în ele mai înainte. Acest lucru făcea parte din tradiție, iar cei mai mulți oameni procedau astfel.
Într-o zi de sărbătoare, Petruța tăia o găină, iar ca desert făcea gogoși sau o prăjitură.
Mâncărurile speciale erau pregătite din carnea găinilor pe care fiecare le avea în curte. Petruța a mai menționat faptul că, oamenii nu pregăteau doar un fel de mâncare, ci din carnea de găină se facea și ciorba, și fruptura, lângă o garnitură de orez, de exemplu. „Tăiam o pasăre și făceam mai multe feluri, nu ca acum. Atunci erau timpurile mai grele, acum sunt mâncăruri despre care nici n-ai auzit”, a adăugat ea.
„Îmi amintesc cum, în copilărie, copiii erau implicați în bucătărie, munceau și ajutau la gătit. Aveau un rol important în pregătirea mâncării”, a mai spus Petruța Dulgheru pentru G4Food.
Efortul lor era unul mare, a mai adăugat Petruța. În prezent, cei mai mulți copii stau mereu cu telefoanele în mână și nu mai muncesc, ca înainte.
Petruța ne-a mai spus că felul de mâncare pe care îl adora în copilărie era ciorba de perișoare. Ea își amintește că aceasta era preferata ei.
Te întrebi de ce nu poți face mămăliga corect din prima?
Petruța ne împărtășește o amintire specială legată de prepararea mămăligii. Ea a recunoscut că, până să-i iasă perfect, a aruncat-o de multe ori (mămăliga), pentru că punea prea mult mălai.
„Dacă puneam mălai prea mult, după ce fierbea ea, nu mai puteam să mai amestecăm. Era prea tare”, a menționat Petruța.
Sursa foto: Dreamstime