foto: puglia.com
În ziua de Ajunul Crăciunului, în zona de sud și est a României, fie la micul dejun, fie la prânz, fie la cină, se mănâncă celebrele turte de făină îndulcite cu zahăr, nuci și arome De multe ori, ele se asociază și cu grâu fiert cu aceleși arome, o compoziție practic identică celei de colivă. Nu există o rețetă bătută în cuie, se fierbe pur și simplu grâul și când e cald încă se completează cu nuci măcinate, zahăr, coajă de lămâie, scorțișoară, uneori vanilie.
Sunt, ambele, preparate care au legătură cu cultul morților, grâul simbolizând renașterea, pentru că după ce e acoperit cu pământ renaște, revine la viață. Dar grâul preparat în acest fel, din care se prepară coliva nu este un preparat specific exclusiv lumii ortodoxe.
Îl întâlnim, în forme similare, în tot arealul Europei de est, cu rădăcină lexicală comună ((în limba greacă Κόλλυβα, în limba sârbă кољиво, în limba bulgară коливо). Dar îl regăsim, și nu doar o dată, și în diferite preparate ale lumii catolice din bazinul Mediteranei, dar care au legătură cu cultura europeană orientală. Preparate tot cu funcție ritualică, sacramentală, aparținând unor momente cheie care au funcția simbolică de a lega lumea morților cu lumea celor vii, de sărbătoarea morților, de Crăciun sau de Paște.
Colva, kollyva, colivă
În mod preponderent, e vorba de sudul Italiei, unde grâul fiert intră, în varii declinații, în componența unor preparate legate de cultul morților și de ideea de sacrificiu și renaștere. La fel cum și coliva reprezintă expresia materială a încrederii în ideea de renaștere și viață veșnică, după moarte. E curioasă și legătura lexicală a colivei românești cu ceea ce italienii din regiunea Puglia numesc colva, un preparat din grâu fiert cu ocazia Zilei morților/Festa di Ognissanti, corespondentul catolic al sărbătorii de Hallowen a lumii protestante.
În ce privește cuvântul, colva, ca și colivă, sunt probabil de origine bizantină și derivă, probabil, de la termenul kolba, o formă derivată prin contracție de la grecescul koliba. De la care a derivat și kollyva, care este exact același preparat cu colva italiană din Puglia și aproximativ același cu coliva românească. Fiecare dintre ele reprezintă așa zisul „grâu al morților”, cărora mulți antropologi îi atribuie o origine precreștină, preluat, ca multe alte tradiții și obiceiuri, în cultura ultimilor două milenii.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Kutia, kutya, cuccia
Însă nu este singurul preparat din grâu care leagă lumea ortodoxă de cea catolică. În Ucraina, Polonia, Bielorusia și Rusia, în perioada Crăciunului, mai exact în ziua de Bobotează, se prepară, tot din grâu fiert, ceea ce se numește kutia, sau kutya: un preparat din boabe de grâu, semințe de mac, miere, nuci, stafide. Are legătură tot cu cultul morților, obiceiul fiind acela de a se lăsa preparatul peste noapte pe masă, cu linguri alături, pentru cei trecuți în neființă.
Cuvântul a intrat din limba slavonă tot pe filieră bizantină din limba greacă, probabil de la κουκκί (fasole) sau κόκκος (grâu). Interesant este că există un preparat similar, cu nume similar, cuccia, limitat la Sicilia, tot în apropiere de perioada Crăciunului, mai precis, pe 13 decembrie, când se sărbătorește Santa Lucia. Doar că la grâu se mai adaugă și ricotta, în afară de zahăr și arome.
Nașterea acestui preparat din grâu fiert este atribuită la două perioade de foamete foarte asemănătoare, care au avut loc la Palermo în 1646, iar la Siracuza în 1763. Se povestește că poporul, distrus de foame, se ruga implorând ajutor divin pentru ca acea suferință cumplită să ia sfârșit. Și tocmai în ziua de 13 decembrie, când este sărbătorită Sfânta Lucia, a sosit în port o navă încărcată cu grâu. Un aliment extrem de prețios, care a fost gătit imediat și adăugându-i ulei, în versiune sărată, fără a fi transformat în făină. În altă versiune, i-a fost adăugată ricotta, must, lapte și miere de flori de smochin.
Grâul fiert din perioada Paștelui
Și nu se termină aici povestea grâului fiert cu valoare ritualică de legătură între cele două lumi. Grâul fiert îndulcit și îmbogățit cu arome și ricotta este ingredientul principat al unei tarte specifică zilei de Paște la Napoli, la pastiera. Într-un înveliș de aluat, se adaugă o umplutură de grâu fiert, ricotta, zahăr, ouă, coajă de portocală rasă și de lămâie.
