FOTO: Dreamstime/ Maryna Kriuchenko
Conținutul de humus din sol determină fertilitatea și capacitatea terenului de a susține culturi sănătoase. Deși greu de refăcut, investiția în regenerarea lui este esențială pentru viitorul agriculturii, scrie farmer.pl. Solul fertil nu înseamnă doar azot sau fosfor. Umiditatea, structura și viața microbiană sunt factori la fel de importanți, iar în centrul acestora se află humusul – o componentă organică esențială, dar adesea ignorată în strategiile moderne de exploatare agricolă.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
În Europa, dar și în Polonia – țară ale cărei practici agricole sunt adesea similare celor din România – conținutul de humus este scăzut. Fermierii și cercetătorii atrag atenția că ignorarea acestui aspect va afecta grav productivitatea terenurilor.
Ce este humusul și de ce este atât de important
Humusul reprezintă forma stabilizată a materiei organice din sol. Spre deosebire de resturile vegetale sau animaliere vizibile, humusul este o substanță amorfă, fără structură anatomică. El rezultă din descompunerea lentă și resinteza resturilor organice de către microorganismele din sol.
Conform estimărilor, 80–90% din materia organică a solului agricol este humus. Acesta conține în proporție de 58% carbon, dar și elemente esențiale precum oxigen, hidrogen și azot. Structura sa include acizi humici, acizi fulvici și humine – substanțe cu rol direct în nutriția plantelor și în menținerea vieții microbiene.
Prin capacitatea sa de a reține apa, de a stabiliza agregatele solului și de a furniza nutrienți în mod lent și constant, humusul devine un „rezervor” natural de fertilitate.
Materie organică, humus și carbon organic – concepte interconectate
Termeni precum „materie organică”, „humus” și „carbon organic” sunt deseori folosiți interschimbabil, dar există diferențe importante. Materia organică include toate substanțele care conțin carbon organic, de la resturi vegetale și animale până la microorganisme vii.
Humusul este partea stabilizată a acestei materii – greu degradabilă, dar vitală. Iar carbonul organic se referă la elementul chimic central al acestor structuri, care influențează direct capacitatea solului de a stoca apă și nutrienți.
Fără materie organică, solul devine inert, compact, sărac în viață și incapabil să susțină culturi rezistente la stres.
O provocare pe termen lung, dar necesară
Creșterea conținutului de humus nu se face peste noapte. Este nevoie de o strategie agricolă coerentă: reducerea lucrărilor agresive ale solului, folosirea culturilor verzi, aplicarea compostului și gestionarea corectă a resturilor vegetale.
Deși este un proces lent, rezultatele sunt durabile. Un sol bogat în humus devine mai elastic în fața schimbărilor climatice, reține mai bine apa și necesită mai puțini fertilizanți chimici.
Solul ca sistem viu, nu ca suport inert
Cercetările recente arată că înțelegerea și protejarea humusului este esențială pentru agricultura viitorului. Solul trebuie privit nu doar ca un suport pentru plante, ci ca un sistem viu, ale cărui echilibre trebuie menținute.
Fără humus, fertilitatea se degradează, recoltele devin vulnerabile, iar investițiile în agricultură riscă să devină ineficiente.
Reconstituirea acestui „tezaur” al solului trebuie să devină o prioritate pentru fermieri, cercetători și decidenți. Agricultura durabilă începe cu grijă față de ceea ce nu se vede – dar care face toată diferența.
