Satul Partoș, din comuna timișeană Banloc, trăiește astăzi din amintirea orezăriei care a funcționat aici încă de la mijlocul anilor 1700. A fost prima orezărie înființată pe actualul teritoriu al României, dar a fost închisă în anii 2000 de către proprietarul său, grupul austriac Bardeau.

Jani Toth, în vârstă de 73 de ani, a lucrat o viață întreagă pe câmpurile de orez de la Partoș. Își amintește cu nostalgie de perioada în care orezăria producea soiuri locale precum Aurie de Banat, Timiș sau Bega, destinate pieței interne.

„Eu am lucrat la orezărie din 1985 până s-a închis, în 2012. Și părinții au lucrat tot acolo. Întâi și întâi am întreținut canalele de irigare. Cum se făcea? Inițial se pregătea solul ca pentru orice cultură, până la mărunțit și discuit tot, semănat cu semănătorile, ierbicidat. Am ținut apa trei-patru zile până să încolțească orezul, pe urmă am lăsat o săptămână fără apă. După ce a răsărit orezul uniform, am dat din nou drumul la apă, să crească planta. Cam 10 centimetri era în apă. La un ciclu de orez, într-un an, s-a folosit 17.500 de metri cubi de apă”, povestește Jani Toth.

Muncă grea, sacrificii mari

Munca în orezărie presupunea statul îndelung în apă, ceea ce le-a afectat sănătatea lucrătorilor.

„Orezul fără apă nu crește. Am lucrat numai în apă. În cizme. De dimineața până seara tot în apă. Acuma tragem… am probleme de sănătate. Nici nu mai suntem prea mulți. Mai trăiesc doi-trei băieți care au venit pe la urmă, ceilalți toți au murit. A fost o muncă grea”, adaugă bătrânul din Partoș.

Performanță agricolă prin inginerie hidraulică

Succesul culturii de orez de la Banloc se datora unui sistem ingenios de irigații. Apa necesară era captată prin gravitație din râul Bârzava, eliminând astfel nevoia de energie pentru pompare.

În anul 1936, Ministerul Agriculturii a aprobat extinderea suprafeței cultivate cu orez la Banloc cu încă 500 de hectare. Se obțineau aproximativ 4,5 tone de orez la hectar, iar peste 2.000 de tone anual erau exportate în Ungaria și Italia.

„A mers totul gravitațional, nu a trebuit să plătească nimic. Venea apa de la canalul Morii, cu apă din Bârzava. Nu costa niciun leu apa. Orezul de aici mergea și în export, cel mai mult în Ungaria. Acolo a fost împachetat orezul. La IAS Banloc era decorticator și mergea și în țară. Era cel mai bun orez din țară. Până la urmă, austriecii ăștia care au avut orezăriile aveau echipamente moderne. Dar acum s-a distrus tot. Nu mai există nici grădinile, pentru că totul era parcelat. S-a semănat grâu. Canalele ar trebui refăcute, nu mai există, au fost astupate toate, în afară de cele mari. Și digurile de protecție au fost distruse. Au fost 600 de hectare de orezărie”, povestește Jani Toth.

Renașterea orezăriei, doar un vis?

Repornirea culturii de orez la Partoș pare astăzi o misiune aproape imposibilă. Lipsa subvențiilor, infrastructura degradată și concurența internațională sunt doar câteva dintre obstacolele majore.

„Din păcate nu se mai cultivă orez la noi, deși sunt cele mai vechi orezării din țară. Infrastructura o avem de 300 de ani, dar probabil că neavând fiabilitate, nefiind subvenții care să compenseze cheltuielile, fiind și concurența mare, s-a renunțat la cultivarea orezului. Ne pare rău, pentru că ne-am fi putut mândri în toată lumea cu orezul produs, era și un soi special. Poate fi repornit, au fost niște tentative ale celor care acum au în chirie terenul de la ADS, grupul Bardeau, dar nu știu detalii din ce cauză au renunțat. Au mai rămas doar amintirile de pe urma lucrului bine făcut. Așa că noi am rămas cu acest festival”, a declarat Lucian Trifonescu, primarul comunei Banloc.

Festivalul Orezului, o punte între trecut și prezent

Ideea organizării unui festival dedicat orezului a venit de la părintele Simeon Stana, starețul Mănăstirii Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș. Pentru al doilea an consecutiv, Festivalul Orezului de la Partoș, organizat de Asociația Semper Agape, aduce bucurie comunității și sprijin pentru vârstnici.

„Am avut parte de mulți producători locali care au venit cu produsele lor pentru a sprijini misiunea noastră, implicit a Centrului de Zi Dar din Dar. Planul este să strângem bani. Anul trecut, cu banii din donații și sponsorizări, am adunat o sumă frumușică care ne-a ajuns pentru cheltuielile aproximativ a trei luni de zile. Pot spune că orice sumă este binevenită, pentru că noi ne autofinanțăm și trăim din tot ceea ce primim de la oamenii de bine. Avem patru servicii sociale pentru aproximativ 70 de vârstnici”, a declarat Ecaterina Chiu, președinta Asociației Semper Agape.

Spectacol, tradiție și solidaritate

Festivalul a adus pe scenă artiști îndrăgiți și ansambluri de muzică populară. Narcisa Suciu și trupa sa au oferit un spectacol apreciat de publicul prezent. Târgul de produse locale și prezentarea de modă au avut un scop caritabil, contribuind la strângerea de fonduri pentru serviciile sociale oferite de asociație.