Spania, cel mai mare producător mondial de ulei de măsline extravirgin; Italia a pierdut locul doi, în favoarea Greciei În timp ce numeroși fermieri români practică agricultura ecologică motivați, aproape exclusiv, de sprijinul financiar acordat din bugetul european și național, reclamând apoi că piața produselor bio din România este subdezvoltată, fermierii italieni din regiunea Campania au făcut presiuni asupra autorităților regionale să se implice pentru crearea unei piețe locale a produselor organice. Inițiativa fermierilor italieni a avut succes: autorități, asociații ale fermierilor, comercianți și agenții de turism s-au unit și au înființat așa numitele Bio-districte, în interiorul cărora sunt aplicate principiile agriculturii ecologice, potrivit unui articol publicat pe siteul FAO.
Primul Bio-district a fost înființat în 2009, în interiorul Parcului Național Cilento, în Vallo di Diano și Alburni, acoperind un teritoriu de 3196 de km pătrați, și incluzând 37 de municipalități și 400 de ferme certificate ecologic ( 23% din totalul fermelor certificate ecologic din regiunea Campania ). Asociația Italiană pentru Agricultura Ecologică a avut un rol cheie în acest demers.
Un Bio-district este caracterizat mai mult decât prin aplicarea principiilor organice în activitatea agricolă: sunt avute în vedere și relațiile inter-umane, stilul de viață, comportamentul alimentar și relația cu mediul înconjurător.
Toată lumea beneficiază de pe urma înființării unui Bio-district: fermierii au acces la piață și reușesc să vândă direct consumatorilor produsele muncii lor, activând așa-numitul ”lanț alimentar scurt”; consumatorii află exact de unde vin produsele pe care le cumpără, existând o transparență totală asupra originii producției agricole, ei bucurându-se totodată de prospețimea legumelor și a fructelor; firmele de turism pot să diversifice oferta pentru clienții lor, oferindu-le excursii cu tematică ecologică, iar autoritățile locale asigură securitatea alimentară și locuri de muncă.
Cele mai multe ferme din Cilento sunt ferme mici, care dețin cel mult 5 ha de teren agricol, dar care pot oferi pe lângă produsele agricole și servicii de cazare, meniuri după rețete locale și alte servicii subsumate principiilor ecologice.
Producția agricolă din Cilento include legume, fructe, brânzeturi, preparate din carne, vin și ulei de măsline. Semințele sunt obținute din culturile locale, funcționaând aici și o bancă de semințe ale unor soiuri specifice regiunii Campania sau chiar arealului agricol din Cilento.
Producția agricolă este vândută direct de fermieri sau prin intermediul unor asociații profesionale locale. Sunt funcționale magazine la poarta fermei, piețe locale și platforme deschise on line. La export ajunge o cantitate mică, de numai 5%, principalele mărfuri fiind vinul și uleiul de măsline. Cea mai mare parte a producției este vândută pe plan local, turiștilor atrași de oferta specifică unui Bio-district.
După modelul Cilento, au fost înființate 27 de Bio-districte, iar în prezent sunt în curs de constituire alte 15, pe tot teritoriul Italiei.
Amploarea fenomenului i-a determinat pe parlamentarii italieni să propună și să dezbată o lege a bio-districtelor. Să sperăm că legea va fi suficient de bună încât să nu afecteze activitatea acestor Bio-districte, înființate din inițiativa unor fermieri italieni, adică de la bază spre vârf, și nu de la vârf spre bază, așa cum tot așteaptă numeroși fermieri români. Aplicarea modelului Cilento în România pare, deocamdată, utopică.
credit foto 1: pexels.com/eberhard grossgasteiger
credit foto 2: fao.org
