După un deceniu și mai bine petrecut în Italia, în apropiere de orașul Torino, familia Gherguț din Bacău a decis să se întoarcă acasă și să pună pe picioare o fermă zootehnică.
Italia – România și retur
Povestea lor este, până la un punct, asemănătoare cu a multor români plecați la muncă în țări europene, după 1989. Mai întâi, a trecut granița (sau granițele), în 1998, Ștefan Gherguț, care lucrase ca mecanic de întreținere într-o fabrică din Bacău. Apoi, muncitorul, ajuns șef de echipă la o firmă activă în sectorul construcțiilor, și-a adus, în 2001, și familia: soția și cei doi băieți mici, pe care i-a înscris la școală. Timp de 14 ani, familia Gherguț a locuit cu chirie la parterul unei case din satul Roccaforte Mondovi.
Ștefan a ajuns patron și constructor de hidrocentrale (inclusiv în România, în asociere cu antreprenori italieni), Dragoș, băiatul cel mare, a absolvit Politehnica din Torino, și cel mic, Răzvan, a terminat o școală tehnică, cu diplomă de electrician. Lucia a avut grijă de toți trei.
În 2013, Gherguții au luat o decizie majoră: să se întoarcă acasă, la Bacău. După îndelungi dezbateri, au decis să investească în agricultură. Văzuseră în Alpii italieni, la poalele cărora locuiseră, multe ferme de vaci. Au înființat și ei o fermă de vaci în comuna Prăjești, situată în apropierea orașului Bacău, peste râul Siret. Cu asta, povestea lor se desprinde de cea a majorității românilor plecați la muncă peste hotare.
„Copiii mei nu se mai regăseau în Italia, după toate studiile făcute acolo, cu facultate și cu diverse alte meserii. Au spus că dacă rămânem în Italia, copiii lor vor fi tot străini, acolo. Așa că ne-am întors acasă, să începem o afacere de familie. Ideea înființării unei ferme de bovine ne-a fost inspirată de micile ferme de animale din zona unde am locuit, ferme care datau din generație în generație. Noi nu știam prea multe despre animale”, a declarat Ștefan Gherguț pentru canalul de You tube Lantulalimentar.ro.
Ferma vacilor negre
După ce au hotărât să înființeze o fermă de bovine, au cumpărat teren, în satul Prăjești, satul înaintașilor lor, au adus un buldo-excavator care a săpat și nivelat terenul la poala unui deal și au ridicat adăpostul pentru animale.
De unde au adus vacile?
„Dorința noastră cea mai mare a fost să menținem familia unită și să punem bazele unei afaceri care să poată fi tramandată (tramandare, vb, lb. italiană, „a transmite mai departe” – n.m.). Am adus 32 de vițele și 2 tauri din Irlanda, după o atentă analiză a pieței. Am luat legătura cu Asociația Aberdeen Angus din Irlanda și am fost îndrumați către un fermier de acolo. Am stat trei zile cu el, ne-a plimbat prin toate fermele din apropiere și, în final, a făcut o selecție pentru noi. Am mers pe mâna lui. S-a dovedit că a fost un fermier foarte serios. Ne-a ajutat cu un lot de animale foarte bun”, a precizat Dragoș Gherguț.
Cu timpul, bărbații din familia Gherguț au ajuns la concluzia că trebuie să creeze un lanț valoric în ferma lor. Ei lucrează terenuri agricole pentru a obține hrana necesară întreținerii celor 160 de animale din fermă. În continuare, au construit, din resurse proprii și prin muncă proprie, un abator, din containere, utilat cu toate echipamentele necesare, având inclusiv spațiu de maturare cu temperatură reglabilă. Tranșează singuri animalele. Răzvan Gherguț a devenit, între timp, și măcelar. Cu asomarea animalelor, cu un instrument electric, se descurcă de minune, fiind electrician de profesie. După maturare, piesele de carne de vită Black Angus intră sub cuțitul lui Răzvan, care le feliază.
„Maturarea înseamnă să lași carnea la o umiditate de 80% și temperatură controlată, în așa fel încât să scadă apa din carne, ca să devină mult mai fragedă. Temperatura trebuie să fie de 0,4 grade Celsius și perioada de maturare este de 21 de zile. Piese principale sunt: T-bone, Tomahawk (antricot-ul cu întregul os al coastei) și antricotul simplu”, spune Răzvan Dragoș.
Magazinul cu burgeri românești
Ca să valorifice integral carnea de vită maturată și tranșată în abatorul și carmangeria din Prăjești, fermierii au obținut aprobare să vândă produsele finite prin magazinul propriu, deschis în orașul Bacău.
„Este un drum anevoios acesta al birocrației românești, dar dacă înțelegi regulile și legile și le respecți, nu ai probleme. Inspectorii ne-au și învățat cum să procedăm”, punctează Dragoș.
A crescut cererea de carne de vită Angus în Bacău? Fermierii au spus că înainte sacrificau un taur pe lună, iar acum sunt nevoiți să cumpere de alte ferme, fiindcă cererea la magazin este tot mai mare.
Sacrificarea, tranșarea și vinderea în regie proprie conduc la avantaje financiare certe: vândut în viu, la prețul de 14 lei/kg, un taur de 600 kg aduce un câștig de 8.400 de lei. Transformat în burgeri, același animal aduce un câștig de 20.900 de lei.
În fiecare dimineață, la ora 7:30, bărbații familiei Gherguț sorb cafeaua pregătită de Lucia, în casa din Prăjești, reconstruită după tipic italian și înconjurată de o grădină bine îngrijită. Apoi, pleacă la ferma vacilor negre din marginea satului. Au multă treabă: să îngrijească culturile agricole în câmp, să hrănească animalele și, dacă este cazul, intră în abator și execută operațiunile de sacrificare a unui animal. Apoi, verifică în spațiul frigorific stadiul de maturare al cărnii. E gata de transformat în fripturi și burgeri pentru a fi dusă la magazin și vândută clienților finali?
Procesarea producției agricole chiar de către fermieri pentru a-i conferi plus valoare este un deziderat tot mai răspândit în zilele noastre și exemplele de succes (real sau aparent) sunt tot mai numeroase.
Pe de altă parte, țin să precizez că etapa procesării necesită pregătire managerială, cunoștințe tehnologice, investiții în echipamente, eforturi de marketing etc. Este bine ca acestea să fie înțelese și asumate de fermieri, în prealabil, pentru a evita insuccesul pe piață.
G4Food prin campania „Fermier cu valoare adăugată” va promova acele inițiative de procesare a materiilor prime agricole chiar de către fermieri, un exemplu convingător fiind și al familiei Gherguț din județul Bacău, a cărei afacere integrată a crescut organic, în condiții de piață reale.
În același timp, fermierilor insuficient pregătiți să proceseze producția agricolă (aceștia reprezintă cel mai probabil peste 90% din agricultura României) le recomandăm să caute soluții pentru optimizarea afacerii lor: mijloace de reducere a costurilor de producție, adoptarea unor tehnologii care le ușurează munca, asocierea, colaborarea cu experți în marketing, schimbul de informații, cursuri de instruire, diversificarea culturilor.