Foto: Dreamstime
Piscicultura la nivel mondial înregistrează un record, depășind pentru prima dată pescuitul tradițional, maritim sau oceanic. Cu o schimbare istorică ce dă semne să se consolideze în viitor, creșterea peștilor în ferme de acvacultură a depășit pescuitul tradițional. Acest lucru este confirmat de cel mai recent raport FAO privind acvacultura, care reprezintă acum 51% din producția totală, devenind astfel principala sursă mondială de pești, crustacee și moluște pentru consumul uman. Sectorul este evaluat la 300 de miliarde de dolari, iar în următorii ani se așteaptă o creștere și mai mare, scrie cotidianul economic Il Sole 24 Ore.
Din producția totală (94,4 milioane de tone), 62,6% provine din fermele de pe uscat, în timp ce restul este realizat în situri aflate în apele de coastă. Dintre cele 730 de specii crescute în ferme, doar 17 reprezintă 60% din producția totală. Din 2020, creșterea medie anuală a fost de 7,6%, peste jumătate fiind generată de pește, urmați de crustacee și moluște.
Italia luptă să recupereze terenul pierdut în ultimii ani
În Italia, țară cu tradiție în industria de pescuit, peștele de acvacultură reprezintă un business în valoare de 550 de milioane de euro cifră de afaceri. Din acest total, 400 de milioane de euro reprezintă sectorul piscicol (creșterea peștilor în apă dulce sau sărată), la care se adaugă încă 150 de milioane de euro din fermele de moluște, care însă au suferit un declin puternic anul trecut din cauza mortalității masive a scoicilor, cauzată de invazia unui nou crustaceu cunoscut sub numele de granchio blu.
Specia cea mai crescută este trota/păstrăvul, cu 30.000 de tone pe an, urmat de orata/dorada și spigola/biban de mare, cu câte 17.000 de tone fiecare. De câțiva ani, Italia este al doilea cel mai mare producător mondial de caviar de sturion, după China. Industria piscicolă include 800 de situri de producție, dintre care 60% sunt situate în nord, 15% în centru și 25% în sud, unde sunt crescute peste 25 de specii.
Totuși, în timp ce sectorul înregistrează creșteri de două cifre în diverse părți ale lumii, în Italia a rămas practic stagnant în ultimii ani, fiind afectat de crizele climatice, pandemice și geopolitice. Cu toate acestea, rolul acvaculturii este din ce în ce mai important pentru a asigura o producție sustenabilă, deoarece cererea globală de pește, indică datele FAO, crește de zeci de ani într-un ritm dublu față de populație. Paradoxal, Italia este înconjurată de mări și exportă pește, dar importurile depășeste masiv exporturile: 180.000 tone export vs. 840.000 tone import, la nivelul anului 2022.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Viitoarele provocări ale fermelor piscicole
Mai mult, explică Andrea Fabris, directorul Asociației Italiene a Piscicultorilor, „fermele de apă dulce au și un rol de santinelă ecologică. Italia importă circa 75% din peștele pe care îl consumă, inclusiv peste 60.000 de tone de somon proaspăt, plus somonul afumat, care reprezintă una dintre cele mai importante categorii de import, provenit în mare parte din pește crescut în ferme din afara UE. În Italia, biodiversitatea înseamnă și repopularea râurilor, piscicultorii ajutând la reintroducerea unor specii în habitatele lor naturale printr-o activitate controlată, complementară creșterii peștilor pentru consum.”
Reglementările europene viitoare vor impune cerințe mai stricte pentru fermele piscicole, introducând o serie de bune practici care în prezent sunt voluntare. De la autoproducerea energiei și integrarea mai multor specii în aceeași fermă, până la utilizarea deșeurilor și a proteinelor microbiene pentru hrană și implementarea sistemelor cu circuit închis, acvacultura dezvoltă deja soluții pentru a-și reduce și mai mult impactul asupra mediului.
„Marea ar trebui să fie o resursă inepuizabilă, fără concurență, dar în Italia, la nivel politic și social, acvacultura marină nu este încă pe deplin acceptată: există doar 20 de concesiuni pentru 8.000 de kilometri de coastă. Trebuie să mergem spre o planificare a spațiului maritim care să țină cont de potențialul sectorului. Anul 2025 ar trebui să fie anul relansării, și datorită noului fond al UE: fondurile pentru acvacultură s-au epuizat imediat, confirmând cererea ridicată de investiții în industrie”, explică Fabris.
