Fântâna Brazilor este un sat din județul Harghita unde viața pare că se desfășoară după alte reguli decât cele din alte localități. După cum se vorbește în zonă, locuitorii de acolo pleacă în străinătate doar pentru scurte perioade. „Cât să mai aducă câte o mașină”. În rest, se descurcă singuri, păziți de păduri și în armonie cu natura. Iar belșugul aparent de care beneficiază nu este doar rezultatul unui dar de la Dumnezeu, ci și rodul unei munci asidue și al respectării unor legi vechi de când lumea.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Locul magic din Podișul Praid
Fântâna Brazilor este un sat aparținător Corundului. Așezarea se întinde pe câteva sute de hectare, la o altitudine de aproape 1.000 de metri, pe Podișul Praid. Cândva, în prima jumătate a secolului XIX, câteva sute de familii din Corund au hotărât că ar trăi mai bine în vârful muntelui, unde aveau pământ, decât în sat. Așa că s-au mutat cu toții cinci kilometri mai încolo, dincolo de păduri. Așa s-a născut Fântâna Brazilor.
Astăzi, localitatea mai are în jur de 300 de locuitori. Principalele lor îndeletniciri sunt creșterea vitelor și lucrul la pădure. Dar un lucru atrage atenția, imediat ce ai parcurs cei cinci kilometri de drum prin pădure, de la Corund la hotarul satului. Este vorba despre aspectul de așezare prosperă, chiar dacă nu bogată. Grija și bunăstarea se vădesc din aspectul fiecărei gospodării.
Satul are două biserici, din lemn: una catolică și una unitariană. Școala, deși construită în 1912 arată primitoare și trainică. Toate pășunile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Astfel, vitele stau liniștite, fiecare la locul ei, și nici ursul nu se îndeamnă să vină pe ulițele satului.
Rețeta echilibrului? Vita și hectarul!
Dar pentru că am început să vorbim despre vite, să spunem că numărul lor este guvernat de o lege imuabilă. Fiecare familie are atâtea vite, câte hectare de teren deține. Experiența ancestrală a demonstrat că acesta este raportul care poate asigura prosperitatea și pentru animale, și pentru familii.
Așa se face că o gospodărie deține, în general, între opt și cincisprezece vaci. Majoritatea, Bălțate Românești. Această rasă asigură un echilibru optim între cantitatea de lapte pe care o dă, rezistența la boli și calitatea cărnii.
Pe lângă vaci, în gospodării se cresc și porci, și păsări. Mai multe sau mai puține, după puterea fiecărei familii.
De cultivat, fiecare familie are câte o mică grădină, din care obține mare parte dintre produsele necesare. Dar nu prea multe, căci clima este destul de aspră. Primăvara vine târziu, iar vara nu e prea caldă. Este doar scurtă!
În schimb, produsele lactate fac mândria zonei. Cu ele, oamenii merg și în alte localități, unde sunt foarte cerute. Faptul că mare parte din an vacile pasc libere din fânul proaspăt și suculent dă o calitate deosebită laptelui și produselor derivate.
Pădurea îi ajută pe localnici
O altă resursă valoroasă a zonei sunt fructele de pădure. Afinele, merișoarele și alte asemenea sunt la ele acasă. Iar localnicii le folosesc din plin. Există și o vorbă, legat de acestea, ca și despre fructele din livezi: „dacă ajung în mâna femeii, se transformă în siropuri sau dulcețuri. Dacă le prind bărbații, ajung palincă!”. Dar, în toate variantele, sunt foarte căutate, contribuind la bunăstarea localnicilor.
Și ciupercile, gălbiori, hribi și alte soiuri cresc din plin în pădurile care înconjoară satul. Iar gospodinele știu să prepare din ele bucate după care te lingi pe degete. Dar asupra acestui subiect vom reveni puțin mai jos…
Siberia din Fântâna Brazilor
În ultimii ani, și turismul s-a dezvoltat în zonă. La marginea satului se află o zonă de un interes deosebit: Tinovul Valea Brazilor. Această zonă de aproximativ 40 de hectare a fost declarată Rezervație Naturală și Sit „Natura 2000”.
Tinovul este o turbărie datând din perioada ultimei Glaciațiuni, adică de acum aproximativ 10.000 de ani. Pe cele 40 de hectare ale ariei protejate se află o lume stranie pentru cei obișnuiți cu peisajele autohtone. Practic, este decupată o mică porțiune din taigaua siberiană. Chiar și temperatura este mai scăzută decât câteva zeci de metri dincolo de limita rezervației.
Și vegetația este deosebită. De fapt, cresc doar mușchi, licheni, afine, tufe de merișor și ciuperci din belșug și doar două specii de arbori: pinul nordic și molidul. Dar și aceștia din urmă cresc altfel decât în zonele obișnuite. Din cauza substratului foarte sărac în nutrienți, au dimensiuni modeste. Dar, pe de altă parte, ating vârste impresionante. În perimetrul tinovului găsim, aproape peste tot, copaci care, deși au 1.000 de ani, de-abia ating dimensiunile unui copac de aceeași specie de 20 de ani, dintr-o zonă favorabilă. „Dar cu atât mai mare este satisfacția, când poți îmbrățișa un astfel de copac bătrân!” , spune Zoltan Pal, fost custode al rezervației.
Supa de merișoare cu slănină afumată de la Valea Brazilor
De la an la an, tot mai mulți turiști, români sau străini, vin să descopere farmecul locului. Iar localnicii s-au orientat și ei după curent. În unele case se oferă găzduire turiștilor, iar în altele s-au deschis puncte gastronomice locale. Cei care se anunță cu o zi înainte pot avea parte de un prânz tradițional, preparat cu ingrediente provenite din localitate. În ce mă privește am avut bucuria de a gusta o delicatesă locală excepțională: supă de merișoare cu slănină afumată. Trebuie să mărturisesc că gusturile celor două ingrediente principale se completează într-un mod armonios. Preparatul este un deliciu!
Iar dacă felul doi este o tocăniță de gălbiori cu mămăliguță, iar desertul clătite proaspăt făcute, umplute cu urdă, viața îți apare în alte culori.
În culorile verdelui adânc al brazilor și în rozul roșiatic al merișoarelor de octombrie de la Valea Brazilor.
Satul în care oamenii au demonstrat că, dacă într-adevăr există dorință și înțelegere, economia tradițională poate asigura traiul decent al comunităților. Cu condiția să nu irosești resursele locale și să pui în valoare tot ceea ce locurile tale îți oferă!