Experți în gestionarea apelor: „Ceea ce lipsește acum în România este acțiunea imediată”/ Există modele care pot atenua efectele inundațiilor și ale secetei/ Pierderile anuale estimate: 2 miliarde euro anual din inundații

Două miliarde de euro pe an este costul estimat al pierderilor anuale din inundații, potrivit unui raport din toamna anului trecut al Băncii Mondiale, citat în prezentarea Cameliei Ionescu, de la WWF România, care a fost inclusă în workshopul Reporting Climate organizat joi, 19 septembrie de Asociația Ecoteca. 

„Ceea ce lipsește acum foarte mult este de a gândi un plan coerent care să se și implementeze pentru tot ce înseamnă inundații și secete, adică acele măsuri care ajută și atunci când este secetă severă și atunci când avem apă foarte multă. Aceste măsuri ar fi eficiente dacă ar urma modelul „bazat pe natură”, însemnând reface anumite ecosisteme”, a spus Camelia Ionescu pentru G4Media. 

Modelele „bazate pe natură” înseamnă, mai concret: mai mult spațiu pentru râuri (extinderea suprafețelor pentru eventualitatea creșterii nivelului apelor); adaptarea orașelor pe modelul „sponge cities” (asigurarea de suprafețe care pot absorbi apa; reconstrucția ecologică – adaptarea zonelor din apropierea râurilor pentru a echilbra excesul/deficitul de apă. 

„Implementarea imediată, practic asta este ceea ce lipsește acum, acțiunea imediată. Au fost fonduri pentru astfel de măsuri în programul PNRR (un proiect care a fost ulterior eliminat), cu siguranță că se pot că se pot accesa și se pot gândi pe aceste fonduri, mai ales că noua perioadă de programare abia începe, practic în România. În perioada următoare banii se pot cheltui din fondurile e europene – Noul Program Operațional Dezvoltare Durabilă. Deci practic din exercițiul din PNRR care a fost făcut se poate transfera către programul operațional dezvoltare durabilă, iar și statul român, prin fondurile din bugetul de stat ar putea să aloce și să se gândească să aloce fonduri sau un fond special pentru secetă și inundații, pentru prevenire în special, nu reacții”, mai spune Camelia Ionescu. 

Aceasta a mai subliniat că nu se mai poate considera că aceste fenomene ne iau prin surprindere. „Se întâmplă an de an și secetă și inundații și ar trebui să existe prevenție. Modele de bune practici sunt în Europa. De exemplu, în Olanda, în Germania – pe anumite râuri precum Elba sau Isar. Italia, de exemplu, pe râul Po; Italia are chiar acum un proiect pe PNRR pe măsuri verzi tocmai pentru a diminua riscurile și mai ales și secetă, pentru că situațiile s-au repetat și în anii trecuți”.

Un raport al Băncii Mondiale, citat de WWF, a arătat că pierderile estimate anual din inundații, pentru România, se ridică la 2 miliarde de euro. În același timp, pierderile de anul acesta în urma secetei, estimate de organizațiile de fermieri, ajung la 1,5 – 1,8 miliarde de euro. 

Gestionarea resurselor de apă are strânsă legătură cu organizarea cadrului de instituții și a politicilor naționale, așa cum a scris G4Food cu câteva zile în urmă. 

Florian Burnar, de la Asociația Parteneriat pentru Proiecte și Fonduri Europene, a citat un Raport al Curții de Conturi din iunie 2024 în care se subliniază următoarele: 

• Sistemul e caracterizat de un grad redus de eficiență – există pierderi mari în sistemul de apă (diferențe mari între apa livrată și apa facturată);
• Disfuncționalitate sau ineficiență în exploatarea sistemelor de apă și canalizare
• Gestionarea ineficientă a resurselor, inclusiv pierderile de apă din cauza scurgerilor și ”furturilor” (a branșărilor clandestine), afectează sustenabilitatea serviciului și calitatea sistemelor de apă și canalizare.
• Diferența dintre volumul de apă preluată din surse și apa facturată consumatorilor reprezintă una dintre marile probleme ale sectorului de apă și apă uzată din România. Această diferență reprezintă aproape 50% la nivelul operatorilor regionali și la nivelul operatorilor din municipii.

De asemenea, același raport a arătat că „Unul din patru români nu are acces la sistemul public de alimentare cu apă şi aproximativ 40% din populaţia ţării nu este racordată la sistemul de canalizare”. 

La nivelul UE, o persoană din zece este afectată de deficitul de apă.  

În concluziile prezentării, Burnar a spus că preocuparea autorităților din România este insuficientă pentru economisirea resurselor de apă, nivelul pierderilor fiind în continuare ridicat. 

Acesta a menționat și oportunitățile nevalorificate de România privind utilizarea apei uzate. Un regulament european în vigoare din iunie 2023 prevede că apa uzată poate fi folosită în agricultură (cu respectarea unor condiții clar definite). 

Privind modalitățile de monitorizare și rezolvare a pierderilor de apă în cadrul rețelelor, Marius Chiric, de la Xylem Romania a exemplificat ce pot face instrumentele tehnice moderne. Acesta a spus că în Târgu Mureș au fost monitorizați 8 km de conductă, la costul de 100.000 euro, unde au fost descoperite 8 pierderi majore care într-un an sunt cuantificate la mai mult de 100.000 de euro. 

Informațiile au fost prezentate la trainingul „Reporting Climate” organizat de Asociația Ecoteca miercuri, 19 septembrie. 

“Discuția despre gestionarea apei, această resursă finită pe care noi de-abia acum începem să o apreciem, nu e niciodată simplă. Vedem asta și din materialele din spațiul public, care de obicei ne lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri.

Mă bucur că am reușit să punem față în față experți și jurnaliști, într-o discuție aplicată și detaliată despre administrarea apei spre beneficiul final, de fapt, al cititorului. Împreună putem face mai mult.”, a spus Raul Pop, manager programe Ecoteca.