Nu toată lumea știe că părintele psihanalizei era un pasionat gastronom și gătea de câte ori avea ocazia. Au rămas pe urma sa numeroase rețete adunate de-a lungul vieții, pe care colaboratorii săi le-au adunat într-o carte pe care am avut bucuria să o descopăr întâmplător în ediția italiană, cu mai mulți ani în urmă.
De-a lungul anilor, am făcut on heavy rotation această rețetă, care în realitate nu e altceva decât o tartă simplă, dar pe care Freud o botezase momovers, pentru că era o rețetă rămasă de la mama sa, cu nume și origine absolut necunoscute. Ediția italiană a numit preparatul mammottoni, și, ca și în engleză, este un cuvânt inexistent, deci intraductibil, dar duce cu gândul tot la mama.
În realitate, este o tartă simplă cu o concentrație mai ridicată de proteine față de pâinea noastră cea de toate zilele. Un preparat care poate fi consumat de la mic dejun la cină în nenumărate combinații. Ideală pentru cine intenționează să reducă aportul de carbohidrați în alimentație sau pur și simplu prea să mănânce o prăjitură și să reechilibreze astfel totalul lor.
Ingrediente pentru o tavă de 28 cm diametru
Practic, am dublat cantitățile lui Freud pentru că el folosea în mod evident, alt tip de tavă. Cu mențiunea că el exprimă cantitățile în sistemul anglosaxon, în cups – unde cup nu e o cană oarecare, ci indică o măsură precisă: circa 240 g. Totodată, am elaborat o metodă de preparare ceva mai precisă.
2 cups făină obișnuită
2 cups lapte, integral sau degresat
2 ouă, cu albușurile bătute separat
2 pumni de fulgi de cereale – ovăz, spelta etc
10 g sare, sau mai puțin
*Freud nu menționează sarea dar fără sare iese un preparat insipid, poate a considerat că vine de la sine prezența ei, și din păcate nu mai putem să îl consultăm și suntem nevoiți să ne descurcăm singuri.
Folosindu-ne de un mixer cu care facem pandișpan turnăm peste gălbenușurile separate de albușuri câte puțin lapte – compoziția începe să facă puțină spumă, pentru că oul se emulsionează și înglobează aer. Putem adăuga direct acum sarea sau, și mai bine, o putem dizolva anterior în lapte.
Odată obținută această compoziție lichidă, ea trebuie amestecată cu partea solidă. Turnăm din ea pas cu pas peste făină și amalgamăm ușor cu același mixer. Apoi adăugăm și fulgii de cereale și omogenizăm. În final adăugăm albușul bătut spumă separat, tot ca la pandișpan, sau ca la meringa/bezele. Esențial este ca atunci când îl adăugăm să amalgamăm cu o spatulă prin mișcări delicate, pe verticală; asta, pentru a pierde cât mai puțin din aerul înglobat în albuș, care face ca tarta să crească la copt.
Se adaugă toată compoziția finală într-o tavă de 28 de cm și se coace în cuptorul preîncălzit la 180°C timp de circa 20-25 de minute, în funcție de puterea reală a cuptorului. Tava se unge întâi cu unt și se tapetează cu pesmet fin sau mălai, în lipsă merge și cu făină obișnuită. Poate fi mai rumenită sau mai puțin, după preferințe și plăceri, suntem pe teritoriul lui Freud, la urma urmei.
La un calcul simplu, avem un preparat care însumează circa 1300 kcal, respectiv circa 70 g proteine. Dat în jumătate, avem circa 700 kcal la circa 35 g proteine, circa jumătate din totalul necesar într-o zi. Considerând că o dietă echilibrată este undeva în jurul a 2500 kcal pe zi, putem împărți o jumătate în trei felii și consuma la cele trei mese principale câte una sau ca gustare între mese.
Tarta lui Freud are un gust neutru și poate fi folosită fie în combinații dulci, fie sărate. Se pretează foarte bine la a fi consumată cu lapte, iaurt, fructe, avocado, creme tartinabile, miere, gem, dar și alături de o porție ușoară de legume sau în combinație cu o salată, cu o porție de supă sau cu carne, pește, brânzeturi.
