Din cauza războiului din Iran, fermierii din toată lumea se grăbesc să cumpere îngrășăminte / Unii fermieri își regândesc planurile de cultură pentru acest an

Atacurile SUA şi Israelului asupra Iranului şi represaliile Teheranului în Orientul Mijlociu au perturbat aprovizionarea cu îngrăşăminte, iar fermierii din întreaga lume se grăbesc să cumpere îngrăşămintele de care au nevoie, transmite Bloomberg, citează Agerpres.

Aproximativ o treime din aprovizionarea globală cu îngrăşăminte trece prin Strâmtoarea Ormuz, pe care Iranul a promis că o va închide pentru transportul maritim. Preţurile gazelor naturale, un element crucial în producţia de îngrăşăminte, cresc vertiginos la nivel global.

Conflictul din Orientul Mijlociu vine într-un moment sensibil pentru agricultura globală. Preţul îngrăşămintelor este deja ridicat. Fermierii din emisfera nordică sunt pe cale să înceapă să aplice îngrăşăminte pe câmp, în timp ce în emisfera sudică se apropie momentul plantării culturilor de iarnă.

Situaţia este deosebit de frustrantă pentru fermierii din SUA, care suferă de ani de zile de preţurile scăzute ale culturilor şi de costurile ridicate cu imputurile, precum şi de volatilitatea comerţului de când preşedintele Donald Trump a preluat mandatul. „Nu vreau să spun că este catastrofal, dar nu putea veni într-un moment mai rău.

Blocaje pentru fermieri

Atacurile din Orientul Mijlociu creează un punct de blocaj global pentru fermieri”, a declarat analistul Alexis Maxwell de la Bloomberg Intelligence.

Dacă perturbările continuă, acestea ar putea amplifica presiunile inflaţioniste, exact în timp ce lumea îşi revine încet după o perioadă de creştere prelungită a preţurilor la alimente provocată de pandemia de Covid-19, războiul din Ucraina şi fenomenele meteo extreme.

„Fără îngrăşăminte, randamentele scad. Dacă randamentele scad, atunci există mai puţine cereale, orez sau orice alt tip de aliment pe piaţă„, a declarat Philip Sunderland, trader de îngrăşăminte la Aquifert. „Poate exista o întârziere de şase până la nouă luni între momentul în care legumele sunt scoase din pământ şi momentul în care sunt puse pe masă. Dar vă puteţi aştepta ca inflaţia să crească vertiginos în perioada Crăciunului”, a adăugat Philip Sunderland.

Reacţia pieţei la războiul din Iran a fost rapidă şi dramatică. Preţurile americane pentru uree, care este utilizată pe scară largă la culturile de porumb, au crescut cu 70 de dolari până la 550 de dolari pe tonă, unii furnizori americani retrăgându-şi ofertele. Preţurile egiptene la ureea granulară au crescut cu aproape 27%, ajungând la 620 de dolari pe tonă. Estimările privind preţurile au crescut brusc şi în Rusia, unul dintre cei mai importanţi producători de îngrăşăminte din lume.

Industria îngrășămintelor din Europa, în criză

În Europa, care depinde de gaze pentru o mare parte din energia sa, industria îngrăşămintelor a suferit în ultimii ani din cauza creşterii costurilor, a reducerilor de producţie şi a importurilor ieftine din Rusia. Creşterea preţurilor la gaze din cauza noului conflict din Orientul Mijlociu va contribui probabil la intensificarea presiunilor. Producătorul polonez de îngrăşăminte Grupa Azoty SA – unul dintre cei mai mari din Uniunea Europeană – a încetat temporar să mai preia comenzi, invocând preţuri mai mari la gaze care i-au umflat costurile de producţie.

Perspectiva penuriei i-a pus fermierii din întreaga lume într-o stare de anxietate.

Rafal Derlukiewicz, care deţine o fermă organică în estul Poloniei, a declarat pentru Bloomberg că a primit un telefon de la vecinul său despre orice exces de gunoi de grajd, pe care de obicei îl aplică în loc de produse sintetice. „Există o oarecare panică aici, în Lubenka. Oamenii nu pot cumpăra îngrăşăminte”, spune Rafal Derlukiewicz.

Confruntaţi cu perspectiva unui conflict prelungit, unii fermieri îşi regândesc planurile de cultură. Brad Feckers, cultivator american de soia şi porumb, a declarat că avea de gând să semene porumb pe două treimi din ferma sa din Shell Rock, Iowa, dar conflictul îl îngrijorează cu privire la creşterea costurilor cu azotul şi l-ar putea face să renunţe la porumb, care necesită mai multe îngrăşăminte. „Dacă preţul azotului nu scade, am putea să cultivăm mai multă fasole”, a spus Brad Feckers.

Însă fermierii mai mici şi cei din ţările în care sectorul agricol şi consumatorii sunt mai sensibili la schimbările de preţuri, ar putea fi mai puţin capabili să stocheze îngrăşăminte sau să investească în schimbarea culturilor.