Foto: G4Food
Când am citit prima oară cuvântul pinsa, scris pe o tablă neagră, am crezut că este o greșeală de redactare. Am intrat pe Google și am găsit câteva articole dedicate subiectului, dar am ținut să aflu chiar de la bucătarul Dan Mușat cum stau lucrurile cu această mâncare italienească, originară din regiunea romană.
Așa am aflat că pentru blatul de pinsa este nevoie de făină de orez. Mai poate fi pus și un strop de făină de grâu, dar cea de orez este dominantă. Apoi, mai intră făină de soia și maia.
„Doar apa este din România, în rest, toate ingredientele vin din Italia.”
O diferență majoră este și timpul de dospire a aluatului: 48 de ore, la temperatură controlată, pentru pinsa, câteva ore pentru pizza.
„Rezultă pentru pinsa un blat aerat și crocant, care este mai ușor digerabil”.
Mi-am risipit așadar un pic din ignoranța pe care o aveam în privința pinsa. Mai spun, ca să completeze fotografia culinară, că pe blatul de pinsa poți regăsi creveți, trufe, brânză burata, roșii. Un fel de a capta elementele universului pe o felie de blat.
Dacă nu ar fi existat pandemia Covid-19, cel mai probabil nu aș fi primit explicațiile acestea de la Dan Mușat: acum, și-ar fi văzut de pub-ul său din zona Foișorul de Foc, unde servea clienților burgeri, coaste de porc, aripioare de pui, mâncare la ceaun. Lucrează, e timpul să spun, de aproape 30 de ani în domeniul alimentar: angajat la firme de distribuție (vin, carne, pâine), absolvent al unei școali de bucătari (cu 12 ani în urmă), antreprenor.
A venit pandemia Covid-19, în 2020, și i-a ras afacerea cu mâncare la ceaun: „Jandarmii au închis zona, au transformat-o în zonă de carantină, acolo e Spitalul de Urgență Dimitrie Gerota unde a fost internat un pacient cu covid sosit din străinătate. Gata, am închis pub-ul”.
După un an de taximetrie, Dan Mușat a deschis, în franciză, un bistrou italian, în București. Alte rețete, alte gusturi, alți clienți.
