Foto: G4Food
Turrón-ul de Jijona este un simbol al Crăciunului, nu doar în Alicante sau în Comunitatea Valenciană, ci în întreaga lume hispanică. Originea sa ridică nenumărate întrebări – unii spun că turrónul s-ar fi născut în Al-Ándalus, în urma unui concurs culinar, alții cred că numele provine de la un cofetar catalan cu numele de Turró, iar o legendă frumoasă spune că regele, dorind să aline dorul de casă al unei prințese scandinave, a plantat mii de migdali. Oricum ar fi, sursa reală e mai degrabă un dulce simplu cu migdale prăjite și miere – ușor de conservat și nutritiv, precursoare a turronului modern.
La Jijona, în munții din zona Alicante, rețeta de turrón s-a tranformat în artă. Localizarea, clima și tradiția locală (vechu culturi de migdale și stupi cu miere de rozmarin) au creat condițiile perfecte pentru dezvoltarea acestui tip de turrón.
Turrón cu textură moale vs. turrón dur: două texturi, aceeași desert special
Există două mari tipuri cu Denumire de Origine Protejată: turrón blando de Jijona (textură moale) și turrón duro de Alicante (dur/tare). Ambele conțin aceleași ingrediente de bază – miere, zahăr, albuș de ou și migdale – dar sunt preparate printr-un proces diferit, care le conferă texturi distincte.
Turrón-ul moale, care se topește în gură, are migdalele măcinate într-o pastă fină. Tot procesul se realizează într-un mojar fierbinte unde producătorii mixează cu grijă mierea, zahărul, oul și migdalele până la consistența ideală. Este o meserie delicată, necesită pastrarea, cu fiecare mișcare, a echilibrul perfect al produsului.
Modelul mai solid, turrón-ul dur, este mai simplu: mierea, zahărul și albușul sunt combinate cu migdale întregi sau tocate în bucăți mari, presate și aerisite pentru o textură fermă și crocantă.
Tradiție și globalizare – cum se transformă un sat într-o industrie
Primele documente atestă turrónul în mijlocul secolului al XVI-lea, iar la curtea regelui Filip al II-lea avea deja un loc binemeritat la festivitățile regal.
Industria a explodat în secolul al XIX-lea: meșteșugarii au început să exporte masiv, prin portul Alicante, iar îndrăgitul desert ajungea pe mesele aristocrației europene. Procesul s-a industrializat treptat, dar spiritul artizanal a rămas, cu eforturi precum adaptarea mojarului la abur sau ambalarea în cutii de lemn de chiparos, pentru conservare și autenticitate.
În secolul XX și XXI, turrónul a devenit un produs global. În 1939 s-a înființat Consiliul de Reglementare a Indicației Geografice – protectori ai tradiției, ai rețetei autentice din Jijona. Iar astăzi, turrónul e vândut online în orice colț al lumii, în variante clasice, dar și raw, eco, cu ciocolată, cu cremă sau cu diverse arome și interpretări.
Rețeta simplă pentru un turrón de Jijona
Ingrediente: miere (minim 10%), zahăr, albuș de ou, migdale (minim 64% din compoziție).
Proces: încălzirea mierii, combinarea cu zahăr și albuș, adăugarea migdalelor prăjite și măcinate (pentru variantă moale),prelucrarea pastei prin adăugarea migdalelor și turnarea în forme rectangulare.
Ambalare: se vinde tăiat în tablete, sigilate la vid, cu timbru IGP – semn garant al calității și originii.
De ce turrón-ul este un desert special
Turrónul de Jijona este mai mult decât un desert – e o poveste, o tradiție, o bucată de istorie dulce ce aduce familiile spaniole împreună în jurul mesei, mai ales de Crăciun. Cum nu se poate Crăciun românesc fără o felie de cozonac, nu merge nici Crăciuneul spaniol fără o bucățică de turron.
În ziua de azi magazinele oferă pe lângă clasicul turron de Jijona și adaptările marilor chefi sau ale brand-urilor de dulciuri. Astfel încât poți găsi de la turron cu căpșuni și mango până la turron cu ciocolată, oreo, cremă de zahăr ars sau de vanilie, dar și opțiuni cu aromă de baileys, gin ori mijito. Iar texturile variază și ele, de la cele de ciocolată cu lapte la cele de nuga ori halviță, ca sa vorbim despre lucruri cunoscute în gastronomia românească.
