Foto: sweden.se
Mișcarea „noii bucătării nordice” a adus aromele scandinave în meniurile internaționale, stârnind interes nu doar pentru creațiile culinare inovatoare, ci și pentru originea acestora, scrie CNN Travel.
La fel ca celebrul smörgåsbord (bufet suedez), gastronomia Suediei este extrem de diversă, reflectând întinderea mare de la nord la sud în iteriorul țării țării și adaptându-se permanent la cele patru anotimpuri distincte. Deși se concentrează pe produse locale, multe preparate au influențe internaționale, datorită istoriei îndelungate a Suediei ca națiune comercială.
Iar acum să descoperim cultura culinară suedeză, cele mai populare mâncăruri tradiționale și specialități regionale.
Chifteluțe suedeze
Dacă Suedia ar avea un preparat național, acesta ar fi chifteluțele cu piure de cartofi – comfort food clasic, servit în restaurantele IKEA din întreaga lume. Mobila poate să nu fie pe placul tuturor, dar nu poți da greș cu un platou de chifteluțe fierbinți din carne de vită tocată, scăldate într-un sos cremos și servite cu piure de cartofi untos, mazăre verde și dulceață dulce-acrișoară de merișoare.
Desigur, cele mai bune chifteluțe sunt cele gătite în casă, după o rețetă transmisă din generație în generație. Deși sunt apreciate pe tot parcursul anului, chifteluțele sunt esențiale la Crăciun și sunt adesea condimentate mai intens pentru o notă festivă.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Hering murat
Un element central al tradiționalului smörgåsbord servit la sărbători precum Crăciunul și Midsummer (sărbătoarea solstițiului de vară) este o selecție de hering murat. Printre preferate se numără variantele cu ceapă și morcov, cu muștar și cea cremoasă „arhipelag”, asezonată cu icre și arpagic.
Fie că este preparat în casă sau cumpărat din magazin, acest pește este intens aromat și bogat la gust. Se potrivește perfect cu pâine cu unt sau cartofi fierți.
Curiozitate: Cel mai cunoscut brand de hering murat suedez se numește Abba – la fel ca celebra trupă pop, deși nu există nicio legătură între ele. Brandul datează din 1838.
Somon marinat (Gravlax)
O altă delicatesă festivă este gravlax, somon feliat subțire, marinat în sare, zahăr și mărar. Servit rece, este adesea acompaniat de un sos dulce de muștar cu mărar, alături de pâine sau cartofi (fierți sau gratinați).
Numele preparatului provine de la metoda tradițională de conservare: „grav” înseamnă „mormânt” în suedeză. Cu secole în urmă, somonul era păstrat îngropat într-o groapă acoperită cu mușchi, pentru a se conserva mai bine. Astăzi, îl găsești gata ambalat, fără mușchi, în magazine de specialitate din întreaga lume.
Cină cu gâscă
Seara Sfântului Martin (10 noiembrie) este sărbătorită cu o cină tradițională cu gâscă în diverse părți ale Europei, inclusiv în Franța, încă din Evul Mediu. În Suedia, acest obicei este specific regiunii Skåne, unde se cresc gâște de talie mare.
Meniul tradițional include:
- Supă neagră făcută din sânge de gâscă, asezonată cu cuișoare, coniac și vin fortificat.
- Friptură de gâscă umplută cu mere și prune, servită cu cârnați de ficat de gâscă, cartofi și varză de Bruxelles.
- Desert: plăcintă cu mere.
Dacă ajungi în Suedia și vrei să o încerci, o poți savura la Dalby Gästis, un han din Skåne care datează din 1666.
Sandviș cu caviar și ou
Sandvișurile sunt un element de bază în dieta scandinavă, iar cel mai suedez dintre toate este cel care conține combinația de ou și caviar.
Deși poate suna extravagant, „caviarul” este de fapt o pastă cremoasă din icre de cod, ambalată într-un tub albastru-galben și costă doar câțiva dolari. Kalles Kaviar (cu sloganul „Un gust foarte suedez”) a fost lansat în 1954 de compania de fructe de mare Abba și a devenit un succes instant.
Hering fermentat (Surströmming)
Dacă nu ai văzut încă videoclipuri cu „provocarea peștelui puturos”, în care americani neștiutori deschid o conservă de hering fermentat suedez, mai bine să nu te uiți la ele în timpul mesei.
Surströmming, peștele baltic sărat și fermentat, este unul dintre cele mai puternic mirositoare alimente din lume. Totuși, unii îl consideră o delicatesă și îl mănâncă rulat în lipie sau pe pâine crocantă, cu cartofi și ceapă. Se servește alături de bere sau un shot de Aquavit, un lichior tradițional suedez.
Petrecerile cu raci
În august, suedezii organizează o serie de petreceri cu raci pentru a sărbători sfârșitul verii. Îmbrăcați în pălării de hârtie colorate, participanții se bucură de raci fierți, salate, plăcintă cu brânză și, desigur, mult alcool.
La fel ca în cazul sărbătorii Midsummer, se consumă numeroase shoturi de Aquavit, însoțite de cântece tradiționale, până când atmosfera devine extrem de veselă.
Plăcintă cu brânză Västerbotten
Această tartă sărată este preparată cu brânza Västerbotten, supranumită „regina brânzeturilor” suedeze. Este o brânză tare, sfărâmicioasă, cu un gust intens, ușor amar și cu note de nuci, asemănătoare cu parmezanul.
Se servește cu icre de pește, ceapă roșie tocată mărunt și smântână. Este savurată pe tot parcursul anului, mai ales la marile sărbători.
Tort-sandviș (Smörgåstårta)
Cine spune că torturile trebuie să fie dulci? Smörgåstårta este un tort-sandviș stratificat, umplut cu diverse ingrediente – cel mai popular fiind cel cu fructe de mare.
Straturile sunt făcute din pâine albă, umplute cu somon afumat și creveți în maioneză cu mărar, iar deasupra este decorat cu brânză tartinabilă, salată, castraveți, icre de pește și mărar.
Toast Skagen
Un aperitiv suedez clasic, Toast Skagen este un sandviș cu creveți, icre de pește, mărar și lămâie.
A fost creat de celebrul bucătar suedez Tore Wretman, creditat pentru renașterea bucătăriei suedeze după Al Doilea Război Mondial. Îl poți încerca la restaurantul Riche din Stockholm, fondat în 1893.
Platou cu fructe de mare
Vara, aproape fiecare restaurant de pe coasta de vest a Suediei are un platou clasic cu fructe de mare în meniu – mâncarea perfectă pentru un prânz în aer liber într-o zi însorită. Racii, creveții, midiile și scoicile proaspăt pescuite sunt servite pe un platou alături de brânză maturată și pâine crocantă, o reinterpretare a conceptului oferită de renumita piață de pește din Göteborg, Feskekörka („Biserica Peștelui”), datând din 1874 și transformată acum pentru a include restaurante. Pentru o experiență autentică a coastei de vest, mergi la Smögen, un vechi sat de pescari la o oră și jumătate de condus la nord de Göteborg, pe coasta Bohuslän. Promenada sa de 600 de metri este plină de pescării cu fațadă deschisă, cafenele și restaurante unde vei găsi cele mai proaspete fructe de mare.
Cârnați Falu
Multe dintre tradițiile culturale și culinare ale Suediei își au rădăcinile în provincia Dalarna, situată în centrul țării și renumită pentru muzica sa populară și sărbătorile de Midsummer. Tot aici s-a născut marele cârnat în formă de U, Falu, în vechiul oraș minier Falun, ca un produs secundar al frânghiilor din piele de bou folosite în minerit. Preparat dintr-un amestec de carne de porc și vită afumată, acesta este adesea copt la cuptor umplut cu felii de măr și brânză sau prăjit și servit cu piure de legume rădăcinoase. O variantă rafinată a acestui preparat se găsește la Geschwornergården, un restaurant situat pe teritoriul minei de cupru din Falun, protejată de UNESCO.
Ispita lui Jansson
Acest gratin cremos de cartofi, ceapă și sprot (un tip de pește) este un preparat tradițional, despre care se crede că a fost numit după Pelle Janzon, un cântăreț suedez de operă din anii 1900, cunoscut pentru pasiunea sa pentru mâncare. Rețeta a fost publicată pentru prima dată în 1940 și a devenit rapid un element de bază pe masa de Crăciun, iar pentru unii și de Paște. Totuși, „Ispita lui Jansson” este unul dintre cele mai greșit înțelese preparate în afara Suediei, deoarece include „ansjovis”, adesea tradus eronat ca „anșoa”. De fapt, este vorba de sprot murat, nu de anșoa sărată în ulei. Dacă vrei să-l încerci, Visit Sweden oferă rețeta.
Carne de elan
Suedia are cea mai mare densitate de elani pe kilometru pătrat din lume – aproximativ 400.000 de exemplare în timpul verii, astfel că vânătoarea anuală este necesară pentru a controla populația. Din acest motiv, nu este neobișnuit să găsești carne de elan în meniurile restaurantelor din întreaga Suedie, în special în regiunile dens împădurite din centru și nord. O poți încerca sub diferite forme (cârnat, tocăniță sau friptură) la Niehku Mountain Villa, un hotel de lux situat la aproximativ 200 km nord de Cercul Polar, unde mâncarea este la fel de spectaculoasă ca și peisajul înconjurător.
Suovas
Multe delicii suedeze sunt, de fapt, preparate tradiționale ale poporului indigen Sámi, în special carnea de ren. Sámi sunt crescători de reni și trăiesc în Sápmi, o regiune care acoperă nordul Norvegiei, Suediei, Finlandei și Peninsula Kola din Rusia. Carnea de ren afumată, numită suovas, poate fi savurată fie într-o tocăniță, o supă, fie servită pe o pâine plată numită gáhkku. Interpretarea suedeză a acestui preparat, creată de chef-ul Niklas Ekstedt, este garnisită cu merișoare și ciuperci sălbatice. Pentru o experiență autentică, încearcă-l la Ovttas, restaurantul în formă de cort din Nutti Sámi Siida, un muzeu în aer liber și parc de reni din satul Jukkasjärvi, în Laponia Suedeză.
Găluște
Există multe variante regionale ale palt, găluște de cartofi fierte. În sudul Suediei, sunt umplute cu ceapă călită și bacon și se numesc kroppkakor, în timp ce în nord vei găsi pitepalt, care sunt aproape identice, dar aluatul este făcut din cartofi cruzi, nu fierți. Varianta Sámi, numită blodpalt, este făcută tradițional cu sânge de ren, dar în zilele noastre se poate folosi și sânge de porc. O altă variantă nordică este gråpalt („palt gri”), numită astfel datorită culorii aluatului, obținut dintr-un amestec de cereale. De obicei, găluștele sunt servite cu unt topit și gem de merișoare pentru a echilibra gustul sărat.
Supă de mazăre și clătite
Prânzul tradițional de joi în Suedia este „mazăre și carne de porc”: o supă consistentă din mazăre galbenă uscată, cu bucăți de șuncă – urmată întotdeauna de clătite la desert. Această tradiție datează cel puțin din Evul Mediu, iar regele Suediei Erik al XIV-lea a murit în 1577 după ce a fost otrăvit cu o porție de supă de mazăre contaminată cu arsenic. În ciuda acestui episod întunecat, felul de mâncare și-a păstrat statutul de tradiție națională până în zilele noastre – forțele armate suedeze își servesc trupele cu supă de mazăre și clătite în fiecare joi. O poți încerca la Kvarnen, un bistro din districtul Södermalm din Stockholm, care servește preparate suedeze clasice din 1908.
Wallenberger
O versiune mai sofisticată a chiftelelor suedeze, Wallenbergare este o chiftea moale și suculentă din carne de vițel tocată, preparată cu smântână și gălbenușuri de ou, acoperită cu pesmet și servită cu merișoare, mazăre și piure de cartofi. Există diverse teorii despre care membru al celebrei dinastii de afaceri Wallenberg a inspirat acest preparat decadent. Cel mai probabil, a fost creat în anii 1930 la cererea finanțistului Marcus Wallenberg Jr., care s-a întors dintr-o călătorie în Franța dorind să mănânce o chiftea de vițel asemănătoare cu cele savurate acolo. Bucătarul său preferat de la restaurantul Cecil a inventat „Wallenberger.” Deoarece Cecil s-a închis de mult, îl poți încerca la Prinsen, un restaurant elegant din Stockholm, sau la Grodan, unde este preparat cu vânat și servit cu dulceață de coacăze negre și hribi.
Miel din Gotland
Insula Gotland, situată în Marea Baltică, este o adevărată destinație culinară, iar unul dintre preparatele de neratat este mielul. Turmele de oi Gute, o rasă nativă cu blană gri, pasc peste tot pe insulă, iar carnea lor fragedă și gustoasă este folosită în diverse feluri de mâncare. La restaurantul Lindgården din Visby, orașul medieval fortificat de pe insulă, vei găsi mereu miel local în meniu, de exemplu, ca entrecôte servit cu cartofi gratinați, hribi, legume rădăcinoase coapte, piure de anghinare și ceapă caramelizată.
Kalops
Boabele de ienibahar și frunzele de dafin conferă acestei tocănițe de vită gătite lent o aromă distinctă de toamnă. Spre deosebire de varianta sa franțuzească, kalops nu se bazează pe vin sau smântână, ci pe carne suculentă cu os, morcovi și condimente aromate, care se transformă într-un sos special. De obicei, este servită cu cartofi fierți și sfeclă murată, fiind un preparat ideal pentru lunile reci de iarnă. Bloggerul culinar Nina the Swede are o rețetă pe blog.
Råraka
Versiunea suedeză a rösti-ului elvețian este mai ușoară și adesea servită ca aperitiv. Cartofii cruzi rași sunt sărați și prăjiți în unt, rezultând clătite subțiri și crocante. Acestea pot fi servite fie cu bacon și merișoare pentru o masă mai consistentă, fie cu icre de pește, ceapă tocată și crème fraîche pentru o prezentare mai rafinată. Această din urmă variantă poate fi savurată la Tranan, un restaurant din Stockholm care atrage clienți încă din 1929 datorită bucătăriei sale clasice și spectacolelor live.
Prăjitura cu brânză din Småland
Prăjitura suedeză cu brânză este un desert aerat, fără crustă, servit călduț cu frișcă și dulceață. Există mai multe variante regionale, dar cea mai faimoasă provine din provincia sudică Småland, unde a fost creată cu secole în urmă în fermele de lactate. Cunoscută și sub numele de „prăjitură cu cheag”, era inițial preparată cu cheag natural, dar în prezent se folosește de obicei brânza cottage. Dacă vizitezi Småland, poți încerca rețeta originală la Åsens By, o rezervație culturală ce prezintă metodele de agricultură tradiționale din anii 1900.
Vafe
Suedezii iubesc dulciurile, iar vafele sunt un exemplu clasic. În formă de inimă și mai subțiri decât cele americane sau belgiene, vafele scandinave datează cel puțin din secolul al XV-lea. Astăzi, nicio casă suedeză nu este completă fără un aparat de făcut vafe. Prepararea lor este simplă: aluatul se coace câteva minute până devine crocant și auriu. Se servesc cu frișcă, fructe de pădure sau gem. Ziua oficială a vafelor este pe 25 martie, dar nu există un moment nepotrivit pentru a le savura, fie la micul dejun, desert sau gustare de după-amiază.
Clătită cu șofran
Consistența lipicioasă a acestei clătite coapte la cuptor se datorează ingredientului său principal, budinca de orez, iar condimentul aromat îi oferă caracterul său distinct. Deși șofranul poate părea o alegere neobișnuită pentru un preparat tradițional suedez, acesta reflectă istoria Gotlandei ca centru comercial al Ligii Hanseatice, rețeaua medievală europeană de comerț. Comercianții din Est au introdus suedezilor ingrediente exotice, inclusiv șofranul, care, combinat cu alte produse de lux precum orezul, zahărul și migdalele, a devenit un desert rezervat familiilor înstărite. Tradițional, se servește călduț cu dulceață de merișoare și frișcă. Bloggerul culinar Swedish Spoon oferă o rețetă simplă.
Chifle cu scorțișoară
În Suedia, fika (pauza de cafea) este o parte esențială a vieții de zi cu zi – două pe zi sunt standard în majoritatea locurilor de muncă – iar chiflele cu scorțișoară sunt nelipsite din acest ritual sacru. Pregătirea lor este simbolul căldurii căminului, iar, după cum va spune orice suedez, aroma de chifle proaspăt coapte, îmbibată cu cardamom, este cea mai delicioasă din lume. Unul dintre cele mai bune locuri pentru a gusta produse de patiserie suedeze autentice, fie că te afli în Stockholm, Londra sau New York, este lanțul de brutării Fabrique.
Chifle Lucia
Un alt dulce suedez clasic este chifla cu șofran în formă de S, asociată cu celebrarea Sfintei Lucia, pe 13 decembrie. Tradiția de peste 400 de ani include o procesiune de cântăreți purtând lumânări, care aduce lumină și bucurie într-una dintre cele mai întunecate zile ale anului. Este un preludiu magic al Crăciunului și nu ar fi complet fără această chiflă galben-aurie, de obicei servită cu vin fiert și biscuiți cu ghimbir. Vrei să o încerci acasă? Bucătarul suedez Marcus Samuelsson, stabilit în New York, are o rețetă utilă.
Tortul Prințesei
Adesea servit la ocazii elegante, tortul prințesei este un pandișpan stratificat cu gem, cremă de vanilie și frișcă, acoperit cu marțipan verde și decorat cu un trandafir roz din marțipan. Inițial numit „tort verde”, a fost creat în 1929 de scriitoarea culinară Jenny Åkerström, profesoară de gătit pentru tinerele din aristocrația Stockholmului, inclusiv prințesele Margaretha, Märtha și Astrid, care l-au îndrăgit atât de mult încât i-au dat aprobarea regală. Astfel, a fost redenumit „Prinsesstårta” și a devenit extrem de popular – îl poți găsi în orice patiserie suedeză.
Tort pe frigăruie (Spettkaka)
Acest desert vine în diverse dimensiuni, de la porții mici la adevărate turnuri – cel mai mare spettkaka suedez înregistrat a măsurat 3,5 metri și a fost inclus în Cartea Recordurilor Guinness din 1986. Datând din secolul al XVII-lea, tortul este tradițional copt pe un rotisor, de unde și numele său. Multe națiuni europene au variante similare, iar spettkaka din provincia Skåne este protejat prin legea UE. Câteva brutării din regiune păstrează tradiția vie, printre care Fricks Spettkaksbageri din satul Billinge. Preparat din ouă, zahăr și făină și decorat cu glazură, acest desert crocant trebuie tăiat cu un ferăstrău special înainte de a fi savurat cu înghețată și fructe de pădure.
Semla
Până acum, probabil ai observat că suedezii sunt mari amatori de deserturi bogate în frișcă, iar semla nu face excepție. Această chiflă dulce din grâu este tăiată pe jumătate și umplută cu pastă de migdale și frișcă, apoi presărată cu zahăr pudră. Tradițional, era consumată doar o dată pe an, în marțea dinaintea Postului Paștelui, dar în zilele noastre brutăriile o vând pe tot parcursul primelor trei luni ale anului. Semla datează din Evul Mediu, însă inițial era doar o simplă chiflă – frișca și pasta de migdale au fost adăugate ulterior.
