colaj g4food.ro
Este fascinant că unele țări fără ieșire la mare – precum Ethiopia și Uganda – se află totuși printre cei mai mari exportatori de “fructe de mare” pe plan regional, în special prin intermediul pescuitului din apele interioare.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Uganda – campion în pescuit lacustru
Situată în mare parte în jurul Lacului Victoria și altor lacuri mari (Victoria, Albert, Kyoga etc.), Uganda are peste 15 % din suprafața țării acoperită cu apă dulce – un teritoriu ideal pentru pescuit.
În 2019, producția de pește a crescut spectaculos cu 43%, până la aproximativ 561.000 tone, datorită reglementărilor stricte și investițiilor în gestionarea resurselor .
Exporturile (de pește proaspăt, congelat sau afumat) valorau circa 176 milioane USD în 2009, reprezentând 97,5 % din exporturile piscicole ale țărilor membre IGAD .
Uganda este lider regional în exporturile de pește către Europa, Orientul Mijlociu, Asia, dar și către țările vecine (Congo, Sudan, etc.) .
Ethiopia – pește dulce pentru consum și export
Deși e complet fără ieșire la mare, Etiopia are lacuri interioare importante precum Tana, Abaya, Chamo, Ziway și fluviul Nilul Albastru, care susțin o pescuit modest dar semnificativ.
În 2018, producția de pește era estimată la 97.000 tone, ajungând însă doar pentru consum intern și o mică parte destinată exportului regional .
Deși cererea internă excede producția autohtonă, Etiopia livrează pește proaspăt și uscat, uneori importând peste mări pentru a-l reexporta în hoteluri și restaurante .
Pescăriile – lacustre – furnizează diverite tipuri de pește; exporturile includ în special produse uscate, afumate și congelate, destinate mai ales țărilor vecine.
Cum reușesc să exporte produse piscicole fără a avea litoral
Exporturile Africii de Est spre piețe internaționale se fac prin transport rutier spre porturi maritime din țările vecine (Kenya, Somalia, Djibouti, Egipt), de unde peștele pleacă către Europa, Orientul Mijlociu și Asia .
Comercianții practică în mare parte exporturi de pește afumat sau uscat – pentru a evita restricțiile și taxele vamale .
Așadar, chiar și fără acces direct la mare, Uganda și Etiopia valorifică apa dulce pentru a deveni jucători-cheie în piața regională a pescuitului. Folosind rețele lacustre și rutiere eficiente, precum și metode tradiționale de depozitare (uscare, afumare, congelare), ele alimentează cererea internă și internațională. Este un exemplu convingător despre cum resursele locale – dacă sunt gestionate strategic – pot compensa o geografie aparentă defavorabilă.
