Deși este considerată ca parte din categoria nucilor oleaginoase, migdala este de fapt sămânța unui fruct asemănător piersicii. Acest fruct nu este comestibil, dar miezul său – migdala – este savuros. Astfel, migdala este o sămânță, de fapt.
Botanica migdalelor
Migdala provine din fructul arborelui de migdal (Prunus dulcis), care este înrudit cu piersicul, caisul și prunul. Este de tip „drupe”, un fruct cărnos, care conține un sâmbure tare în interior. Noi consumăm sămânța acestui sâmbure, ceea ce numim „migdala”. O „nucă adevărată” din punct de vedere botanic este un fruct uscat, care nu se deschide pentru a elibera sămânța (exemple includ ghinda sau castana). Migdalele nu îndeplinesc această definiție.
Cum diferă migdalele de oleaginoase
Deși migdalele sunt adesea clasificate alături de nuci și alune în termeni culinari, ele sunt diferite:
Nuci oleaginoase (nuci, alune, caju, fistic): Acestea sunt fructe/semințe care fac parte din familii botanice diferite și sunt caracterizate de conținutul lor ridicat de grăsimi.
Migdale: Fiind o sămânță, fac parte din familia Rosaceae, alături de fructe precum merele și cireșele.
Nutriție și asemănări
Din punct de vedere nutrițional, migdalele seamănă cu nucile oleaginoase, având un conținut ridicat de grăsimi sănătoase, proteine, vitamine (mai ales vitamina E) și minerale. Acest lucru le face să fie utilizate la fel ca nucile în alimentație. Totuși, deoarece migdala este o sămânță nu un fruct, nu face parte din categoria oleaginoaselor din punct de vedere botanic.
Migdalele au fost cultivate de mii de ani, fiind extrem de apreciate în zonele din Orientul Mijlociu și Mediteraneene. Ele sunt menționate chiar și în texte antice precum Biblie, fiind simboluri ale prosperității și sănătății.