FOTO: Dreamstime/ Zay Nyi Nyi
Particulele de microplastic sunt peste tot deși nu le vedem, curg din apa de la robinet și se desprind din vasele de gătit. Ele ajung în gălbenușurile de ou, pătrund adânc în carne, în lapte și în legume. Acești intruși din mâncarea noastră sunt microplastice și nanoplastice – particule de mai puțin de 5 mm, respectiv între 1 și 1.000 de nanometri. Dar cum ajung ele în mâncare? Și, într-o lume impregnată de plastic, ce putem face pentru a reduce expunerea prin alimentație? Încearcă să răspundă pe subiect un articol BBC.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Nu le vezi, dar sunt acolo: sute de particule minuscule de plastic ascunse în friptura ta. Când se gătește într-o tigaie încinsă, acești oaspeți nepoftiți se lichefiază, pătrund în carne și apoi se solidifică din nou, când se răcește în farfurie. Și nu sunt doar în friptură. Le consumi mereu, fără să îți dai seama.
Dacă privești cu atenție bucătăria ta, vei începe să recunoști sursele: se pot desprind din spatula neagră cu care pregătești micul dejun, curg o dată cu apa din sticla de plastic pusă în ghiozdanul copilului, plutesc în ceaiul de pe birou. Sunt ascunse și în alimente: de la hamburgeri la miere.
Dacă începi să le cauți și să analizezi problema, punctele de expunere pot părea copleșitoare. Dar, important, există și soluții pentru a reduce cantitatea de microplastice la care suntem expuși.
„În casă, multe situații sunt ușor de rezolvat”, spune Sheela Sathyanarayana, profesoară de pediatrie și sănătate ambientală la Universitatea din Washington și Seattle Children’s Research Institute. „Cred că asta le oferă oamenilor un sentiment de control asupra propriei vieți – și chiar avem mai mult decât ne imaginăm.”
În mâncare
Microplasticele sunt peste tot: în fructe și legume, miere, pâine, lactate, pește și carne – de la hamburgeri la pui. Se găsesc și în gălbenușul ouălor (dar și în albuș).
Un studiu în 109 țări a arătat că, în 2018, oamenii consumau de șase ori mai multe microplastice decât în 1990. Ele ajung în plante prin rădăcini sau în animale prin furaje.
Dacă solul este contaminat (terenurile industriale, de exemplu), plantele pot acumula acești poluanți. Iar procesarea adaugă alte riscuri: „Fabricile folosesc cantități enorme de plastic pentru a fi eficiente”, spune Sathyanarayana.
O soluție parțială: spălarea alimentelor, când e posibil
Pentru unele alimente, putem reduce nivelul lor. Un studiu australian a arătat că porțiile de orez gătit acasă conțineau 3–4 mg plastic, iar cele de orez pre-gătit până la 13 mg. Spălarea orezului reducea microplasticele cu 20–40%. Și carnea sau peștele spălate scad nivelul – dar nu îl elimină complet.
Alte produse, precum sarea, nu pot fi spălate. Un studiu din 2018 a descoperit microplastice în 36 din 39 de mărci de sare analizate, cu cele mai ridicate niveluri în sarea de mare.
Atât Sathyanarayana, cât și Annelise Adrian (World Wildlife Fund) recomandă alimente proaspete, cât mai puțin procesate: „Cu cât un aliment este mai ultra-procesat, cu atât are mai multe puncte de contaminare în fabrică”, spune Sathyanarayana.
La nivel global, reducerea cu 90% a poluării cu plastic ar înjumătăți consumul de microplastice în țările cele mai afectate.
„Plasticul este un material ieftin și util”, spune biologul marin Vilde Snekkevik. „Problema este că îl folosim excesiv. Este peste tot.”
În apă
Apa, fie de la robinet, fie îmbuteliată, este o altă sursă importantă. Doar deschiderea și închiderea unui capac de sticlă de plastic generează sute de particule.
Studiile arată că apa îmbuteliată conține mult mai multe microplastice decât se credea. Totodată, microplasticele sunt prezente în apa de la robinet în toată lumea, inclusiv în Europa și SUA. Filtrele aplicat pot reduce sensibil expunerea: chiar și un simplu filtru cu carbon elimină până la 90%.
Dar dacă pui un pliculeț de ceai cu plastic într-o cană, eliberează miliarde de particule în băutură. Unele mărci au trecut la plicuri fără plastic.
Ambalaje și recipiente
„Mâncarea depozitată în plastic inevitabil va conține microplastice”, spune Adrian. Și asta include conservele cu strat interior din plastic.
De asemenea, deschiderea ambalajelor de plastic – fie cu foarfeca, cu cuțitul sau cu mâna – eliberează sute de particule. Vechimea unui recipient din plastic influențează și ea: după 100 de spălări, eliberează mult mai multe particule decât la început.
Chiar și mâncarea la pachet aduce riscuri: în China, potrivit unui studiu, cei care comandă 5–10 mese pe lună consumă până la mii de particule de microplastic din ambalaje.
Ustensile de bucătărie
Tocătoarele din plastic pot elibera și ele sute de particule la fiecare tăietură. Un studiu a estimat pierderi de zeci de grame de plastic pe an.
Microplastice au fost identificate în carne provenită de pe tocătoare de plastic, care se topesc la gătire și se resolidifică în mâncare.
Vasele și tigăile antiaderente zgâriate, bolurile de plastic sau blenderele sunt alte surse majore. Chiar și amestecarea gheții 30 de secunde eliberează sute de mii de particule.
Siliconul poate fi mai stabil decât plasticul, dar și el se degradează la temperaturi foarte mari. Alternativele: sticla și inoxul. Există și bioplastice „benigne prin design”, dar multe dintre cele promovate (precum PLA) nu s-au dovedit atât de ecologice.
Căldura
Cu cât plasticul e mai cald, cu atât eliberează mai multe particule. Încălzirea unui recipient de plastic în cuptorul cu microunde a generat milioane de particule.
Chiar și paharele de unică folosință pentru băuturi fierbinți eliberează zeci de mii de bucăți pe an per utilizator. Sarea, grăsimea, aciditatea și căldura accelerează degradarea plasticului în bucătărie.
Curățenie
Bureții de vase sunt un alt poluator major: un gram de burete uzat poate elibera milioane de particule, iar detergenții pot accelera acest proces. Și textilele sintetice folosite la curățenie elimină microplastice, fiind considerate o sursă principală de poluare marină.
Ce e de făcut?
Snekkevik nu recomandă aruncarea tuturor obiectelor din plastic din bucătărie. Mai bine ne concentrăm pe cele deteriorate, iar când le schimbăm, alegem alternative fără plastic.
„Nu are sens să aruncăm tot acum, ar fi chiar anti-ecologic”, spune ea.
Alimentele și băuturile sunt surse directe, dar efectele microplasticelor asupra sănătății noastre sunt încă neclare. Unele studii sugerează că ar putea perturba microbiomul intestinal sau ajunge în sânge.
S-au găsit microplastice în artere, creier, sânge, placentă și testicule. Totuși, nu se știe exact cât timp rămân în organism sau dacă se acumulează. Unele trec pur și simplu prin corp și sunt eliminate.
