foto: unsplash.com
Erau încă foarte multe în urmă cu circa două, trei decenii pe tot teritoriul italian. Actualmente, au rămas undeva în jur de doar 300 locații vechi și cu tradiție, și încearcă să își unească forțele în încercarea de a se proteja de asaltul marilor lanțuri de francize asupra spațiilor pe care le ocupă. Iar dacă nu sunt francize cele care pun ochii pe un spațiu în poziție strategică, sunt, oricum, firme cu putere economică superioară care pot oferi o chirie mai mare.
Nu mai demult de zilele trecute, de exemplu, își anunța închiderea definitivă, cu lacrimi și suspine, cafeneaua Le Trottoir de la Milano, un punct cu notorietate pe harta citadină, de multe decenii parte din peisajul cultural, frecventată de artiști și boema locală. Fie că sunt baruri, restaurante, cafenele, patiserii sau chiar puncte comerciale care propun diferite mărfuri sau servicii, multe reprezintă momumente vii ale vieții comunitare și dau identitate unui teritoriu, nu sunt doar simple activități comerciale.
În acest context, în urma propunerilor și presiunilor venite de jos în sus, a fost înființat prin lege, la sfârșitul anului trecut, un așa zis registru al magazinelor, atelierelor de meșteșuguri și localurilor istorice, anunță cotidianul italian La Repubblica. Obiectivul declarat este acela de a ajuta și a proteja acest tip de „acvitități comerciale cu valență istorică, culturală sau merceologică” care se își desfășoară activitatea în locații istorice, împotriva presiunii marilor lanțuri comerciale și industriale, după cum se a în lege. Cu obiectivul declarat de „valorizare a patrimoniului cultural și comercial italian și instituire a unui circuit național pentru recunoașterea și promovarea activităților cu cel puțin 50 de ani de istorie în spate și alte caracteristici clar definite”.
Rămân de stabilit criteriile exacte care permit înscrierea în registrul locațiilor istorice
Inițiativa a venit în urma implicării mai multor federații patronale din comerț, precum și a unor asociații culturale și este rezultatul unor tratative de câțiva ani, cu autoritățile. Legea reprezintă un prim pas înainte în această direcție, fiind în continuare de clarificat multe aspecte. Printre acestea, criteriile pentru stabilirea parametrilor destinați identificării unităților istorice, asupra cărora registrul lasă un grad mare de autonomie unităților administrativ-teritoriale. Una dintre propunerile în discuție este cea legată de păstrarea mobilierului original și executarea oricăror lucrări de renovare cu menținerea aspectului inițial al spațiului.
Motivația, de domeniul evidenței, este aceea că localurile și unitățile comerciale de orice fel cu tradiție reprezintă una dintre principalele atracții turistice. Și fiind de regulă locații situate în centrul istoric al localităților mai mari sau mai mici, au de regulă costuri de gestiune mai mari, care nu mereu pot fi susținute de profitul activității economice pe care o găzduiesc.
Ultima dar deloc cea din urmă chestiune rămasă de clarificat este reprezentată de tipul de susținere economică de care s-ar putea bucura aceste locații și sursele posibile de finanțare.
