foto: El Pais
O simulare computerizată prezentată de curând simulează modul în care ar reacționa comunitățile agricole de coastă la creșterea riscului de inundații și la salinitatea mai ridicată a solurilor. Se prevăd mișcări migratorii în Statele Unite, Japonia, China sau Italia, notează El Pais.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
„Apa este pentru noi ca o sabie a lui Damocles”
Javier García și-a petrecut peste patruzeci de ani cultivând castraveți, ardei, pepeni verzi și galbeni pe o parcelă de un hectar și jumătate, la aproximativ opt kilometri de mare, în El Ejido, în zona Poniente din Almería – cunoscută drept grădina de legume a Europei.
Aceste terenuri, aflate atât de aproape de Mediterană, depind de mai multe acvifere, straturi de roci sau de sedimente aflate în subsol, care conțin și transmit apa în subteran. „În general, aici, în Poniente, sunt adânci și încă nu există o intruziune marină îngrijorătoare. Dar în zona Adra și Roquetas acviferele sunt mult mai sus și unele deja mai sărate.
A fost nevoie să fie mutate puțurile spre zone mai înalte, aproape de munte”, povestește agricultorul, care participă la Vía Sabia, un proiect ce studiază adaptarea sistemelor agroecologice și de pescuit la schimbările climatice, sprijinit de Fundația Biodiversidad, subordonată Ministerului Tranziției Ecologice și Provocării Demografice spaniol.
În cel mai pesimist scenariu, nivelul mării ar putea crește cu un metru, până în 2100
Conform programului Copernicus al Uniunii Europene, nivelul mării a crescut cu 15-25 de centimetri între 1901 și 2018 și se estimează că va continua să crească cu 30-60 cm până în 2100, în scenariul optimist, și până la un metru sau mai mult, în scenariul pesimist. Problema nu constă doar în riscul crescut de inundații, care nu ar fi imediate la scară globală.
Dar intruziunile apei marine, cauzate de creșterea nivelului mării, salinizează solurile și duc la moartea acviferelor deja epuizate de ani de suprasolicitare. Iar acest fenomen se întâmplă deja în multe părți ale lumii. Agricultorii de coastă privesc îngrijorați spre mare.
„Să plecăm? Nu ne gândim la asta. Poniente este o zonă specială și ideală pentru culturile noastre și pentru sere. Este perfectă datorită climei, luminii, vântului… Și nu există alte terenuri unde să mergem”, afirmă García.
Însă întrebarea dacă să continue să cultivi pe coaste din ce în ce mai sărate sau să migreze spre terenuri mai înalte, din interior este una pe care mulți agricultori vor trebui să și-o pună. Poate chiar în curând.
Adaptare sau migrare: se estimează un număr de un milion de strămutați
Un model computerizat, prezentat la adunarea generală a Uniunii Europene de Geostiințe de la Viena, simulează riscul de inundații și salinizare a coastelor din întreaga lume, an de an, între 2020 și 2080, estimând cum ar reacționa gospodăriile afectate.
Modelul (DYNAMO-M), folosit anterior pentru Statele Unite, Franța și Mozambic, a fost extins de cercetători ai Universității Libere din Amsterdam la nivel global, concentrându-se în special pe gospodăriile agricole și analizând 23 de culturi majore: grâu, orez, orz, ovăz, bumbac etc.
Numărul acestor gospodării este estimat la 13 milioane – aproximativ 48 de milioane de persoane – care vor fi afectate, sau sunt deja, de creșterea nivelului mării, inundații și intruziuni saline.
„Această creștere obligă la o decizie: să rămâi, să te adaptezi sau să emigrezi”, spune Kushagra Pandey, autorul principal al studiului. Modelul se bazează pe Teoria utilității așteptate, care descrie modul în care oamenii iau decizii în condiții de incertitudine. Cele trei opțiuni: rămânerea și asumarea pierderilor economice, adaptarea (schimbarea culturilor cu unele mai tolerante la salinitate sau ridicarea construcțiilor) ori migrarea spre interior.
Rezultatele identifică focare de migrație viitoare: coastele vulnerabile din Florida, New York și Oregon (SUA), Japonia, China, Filipine, Mozambic și Italia. „La nivel global, peste un milion de gospodării vor migra”, spune Pandey.
Modelul este și un avertisment pentru politicieni: migrarea spre interior este inevitabilă, pregătiți-vă. Guvernele costiere pot însă subvenționa adaptarea pentru a reduce acest fenomen – o strategie mai ieftină decât repararea daunelor după inundații. Calculele arată că acoperirea a 30% din costurile de adaptare ar putea preveni 10% din migrații.
Bogăția permite adaptarea
Adaptarea depinde de contextul local. În zone bogate, precum Florida, efectele vor fi grave, dar există resurse pentru adaptare. În alte regiuni, agricultorii vor să se adapteze, dar nu au bani. „Totul depinde de pragul sărăciei: cine e deasupra lui poate investi”, explică Pandey.
În Spania, un exemplu emblematic îl constituie câmpia Cartagena, aproape de Mar Menor, unde acviferele sunt deja epuizate și salinizate. „Acolo au mari probleme, pentru că apa din puțuri este foarte sărată și devine tot mai salină. Soluția? O amestecă cu apă adusă prin transferul Tajo-Segura, cu apă desalinizată etc.”, explică Diego Intrigliolo, directorul Centrului de Cercetări privind Deșertificarea (CIDE).
În zone mai înalte, cum ar fi sudul provinciei Albacete, există acum culturi horticole care nu erau înainte, deoarece producători din Mar Menor au migrat acolo – fiind mai ridicate, aceste terenuri au mai puține probleme cu intruziunea marină.
„Când solul se salinizează pe termen mediu, apare și problema sodificării: crește conținutul de sodiu, iar solul își pierde structura și capacitatea de a reține și transfera nutrienți către plante. Devine practic deșert”, avertizează Intrigliolo.
Conform Stației Experimentale pentru Zone Aride (EEZA) a CSIC, suprafața deșertică din Spania a crescut de la 307 km² la 7.100 km² într-un singur deceniu, afectând deja peste 3% din teritoriu.
În teren, cercetătorii CIDE observă îngrijorarea agricultorilor de coastă, care simt deteriorarea condițiilor. „Anul acesta a fost foarte ploios, salinitatea acviferelor a scăzut și există mai multă apă disponibilă, așa că presiunea s-a redus. Dar da, agricultorii sunt îngrijorați.”
Între timp, nivelul mării continuă să crească.
