Agricultura românească este una foarte polarizată: chiar dacă numărul fermelor/gospodăriilor s-a redus cu peste un milion în ultimii zece ani, rămânem țara cu cele mai numeroase exploatații agricole la nivel european, 3.400.000 de exploatații agricole.
Dintre cei peste trei milioane de proprietari agricoli, numai un sfert încasează subvenții agricole de la Uniunea Europeană.
( Din cele 13.000.000 de ha teren agricol sunt declarate la APIA, anual, în jur de 9.000.000 ha. Diferența aparține unor proprietari care or nu sunt eligibili, fiindcă dețin suprafețe de teren agricol mai mici de 1 ha, or nu au intenționat, din varii motive, să depună cerere unică de plată. Există o categorie consistentă de agricultori care evită contactul cu autoritățile, fie din cauza birocrației, fie din cauză că desfășoară o activitate la limita legii/ notă Lantulalimentar.ro ).
Aceste mici ferme, chiar și cele subvenționate de stat, fie acesta național sau european, sunt ferme de subzistență sau de semisubzistență, orientat slab sau neorientate către piață.
De partea cealaltă, sunt active în România câteva mii de ferme mari, care și-au îmbunătățit performanțele tehnice și agricole în ultimii ani, cele mai numeroase fiind din sectorul cerealelor, culturilor de plante oleaginose și proteice. Productivitatea acestor ferme mari a crescut mult datorită dotării cu echipamente moderne, achiziționate în mare parte cu bani europeni.
Veniturile agricole sunt direct proporționale cu dimensiunea fermei: cele sub 20 ha încasează venituri mici, sub media europeană, cele cu peste 500 ha încasează venituri mari, peste media europeană. Cu toate acestea, fermele mari sunt expuse fenomenelor meteorologice extreme, tot mai prezente în ultimii ani, care compromit recolta și afectează, în consecință, veniturile financiare ale acestora. Comisia Europeană menționează că România a alocat 43 de milioane de euro pentru gestionarea riscurilor ( primele de asigurare ale fermierilor sunt subvenționate în proporție de 70% prin PNDR ), dar măsura a fost subutilizată din cauză că firmele de asigurare nu asigură recoltele în caz de secetă, fermierii au conștientizat insuficient posibilitățile de asigurare sau pur și simplu s-au temut de birocrație.
Cu milioane de ferme de subzistentță sau semisubzistență, din care peste mai mult de 2 milioane nu încasează plăți directe, satul românesc nu arată prea bine. Rata de ocupare a forței de muncă în zona rurală este mai mică decât media națională și cea europeană, în special în rândul femeilor. Populația de la sate este îmbătrânită, rata sărăciei este una dintre cele mai ridicate din UE, condițiile de viață sunt mai slabe decât în zonele urbane, în timp ce venitul pe cap de locuitor este sub nivelul mediu al UE și național. Condițiile de viață precare și lipsa oportunităților economice au dus la un exod masiv, în special al populației active. Unele sate au evoluat, ce-i drept, în ultimii 20 de ani, datorită în mare parte fondurilor europene, dar altele, cele mai numeroase, suferă încă de sărăcie și de lipsa de oportunități economice. Accesul la serviciile esențiale ( sănătate, transport și educație ) și infrastructura conexă ( drumuri, alimentare cu apă, canalizare și internet ) sunt problematice în multe locuri.
Ce propune Comisia Europeană autorităților de la București pentru a îmbunătăți situația micilor agricultori în special și a locuitorilor de la sate în general.
- să ajute fermele mici, cu potențial mare de dezvoltare; plățile directe ar trebui direcționate mai aplicat și mai eficient către această categorie de fermieri;
- să investească în crearea serviciilor de bază ( sănătate, transport și educație ) acolo unde lipsesc sau sunt precare;
- să contribuie la crearea unor oportunități economice, inclusiv pentru persoanele defavorizate;
- să ia în considerare și să acționeze pentru a realiza egalitatea de gen, astfel încât și femeile să beneficieze, fără discriminare, de salarii, pensii și de dreptul de a lua decizii;
- să-i protejeze pe lucrătorii agricoli, în special pe cei sezonieri sau nedeclarați;
- să-i sprijine pe tineri să preia exploatațiile agricole;
- să sprijine înființarea și dezvoltarea IMM în mediul rural ( în 2016 funcționau în mediul rural 35.000 de întreprinderi );
- să stimuleze asocierea fermierilor și digitalizarea fermelor;
Aceste recomandări au fost comunicate României de Comisia Europeană. Autoritățile de la București urmează să le integreze în Planul Național Strategic, care va fi aplicabil după 2022, mai exact după finalizarea perioadei de tranziție către noua Politică Agricolă Comună.
foto Lantulalimentar.ro