Într-un colț liniștit din Bihor, într-un fost atelier de ceasornicărie, timpul s-a oprit pentru a face loc mirosului de plăcinte coapte. Aici o găsim pe doamna Vulcu Paraschiva – sau „tanti Paraschiva”, cum îi spun cunoscuții – o femeie care a schimbat meseria de ceasornicar cu arta frământării aluatului.
„Am ieșit la pensie și piața cu ceasuri a cedat și m-am apucat de plăcinte”, spune simplu tanti Paraschiva. Ea a menționat faptul că acest lucru nu a fost o alegere, ci mai mult o nevoie. După 40 de ani de meșterit mecanisme fine, și-a transformat atelierul într-o mică bucătărie unde fiecare plăcintă are o poveste.
Primele rețete au fost cele clasice: plăcinte cu cartofi și cu varză, învățate de la mama ei, „copilă de la țară”, cum se descrie ea. Inspirația a venit însă din Oradea, de la o doamnă pricepută în ale aluatului, care a testat-o să vadă dacă se descurcă.
Preferata clienților – plăcintă cu telemea, smântână și mujdei

Astăzi, tanti Paraschiva lucrează cu pasiune într-un spațiu simplu, dar plin de suflet. „Am transformat acest local unde am reparat ceasuri într-o bucătărie umilă și drăguță”, a declarat ea pentru G4Food. Plăcintele ei sunt iubite de toți, dar cea mai cerută este una cu gust bogat: telemea, smântână și mujdei – aceasta fiind preferata clienților.
„Toate plăcintele sunt preferate. Avem cartofi, varză, ceapă cu mere, urdă și mărar, dar cea mai cerută este cea cu telemea, smântână și mujdei”, a declarat tanti Paraschiva.
Rețeta de bază vine tot de la doamna din Oradea, iar ingredientele sunt naturale, așa cum erau odinioară: varză, telemea, cașcaval, mere, făină, drojdie, apă, cartofi, cimbru și piper. „Totul este natural, de la cartofi, telemea, aluat de pâine – deci totul este natural”, subliniază ea. Iar frământarea se face cu mâna dreaptă, fără aparat, ca în vremurile bune.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
Localnici, dar și turiști din Australia, India, China sau America i-au trecut pragul

Deși localnicii sunt clienți fideli, turiștii sunt cei care trec pragul cel mai des. „Am avut din toată lumea: turiști din Australia până în India, din China până în America”, a precizat tanti Paraschiva.
După cum afirmă tanti Paraschiva, cei care gustă spun că simt gustul copilăriei și își amintesc de mamele sau bunicuțele lor. Iar pentru tanti Paraschiva, nimic nu e mai valoros. „După ce am pus bazele plăcintăriei, de 15 ani a fost o viață superbă. Cu mare drag și respect fac acest lucru de a frământa și coace plăcinte. Toți clienții sunt încântați.”, a adăugat ea.
Tanti Paraschiva a încheiat discuția cu un gând profund. „Sunt bucuroasă că lucrez cu trupul lui Cristos – pâinea, sau aluatul cum se zice din popor”, a concluzionat ea.
Din rotițe și mecanisme delicate, până la foi subțiri de aluat care adună povești în fiecare strat, tanti Paraschiva a dovedit că timpul poate fi măsurat și în plăcinte.
Sursa foto: Ghibuș Dumitru Daniel, fiul doamnei Paraschiva/ Facebook Plăcinte Bihorene