FOTO: Freepik
Căutarea proteinei ideale pare să fi devenit o obsesie globală. Consumatorii mănâncă mai multă proteină ca oricând, iar industria alimentară răspunde cu o ofertă tot mai diversă. Totuși, un nou studiu sugerează că întrebarea greșită nu este „care este cea mai bună proteină”, ci „cum pot fi combinate sursele de proteină pentru a funcționa mai bine împreună”. Cercetătorii de la Tufts University și University of Massachusetts Amherst propun o schimbare majoră de paradigmă. În loc să caute o sursă unică, perfectă, ei susțin dezvoltarea proteinelor „hibride”, obținute prin combinarea mai multor surse, fiecare cu avantajele sale, notează foodandwine.com.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Food:
- articolul continuă mai jos -
Potrivit raportului Protein Profile 2025, publicat de compania Cargill, 61% dintre consumatori au declarat că și-au crescut aportul de proteine în 2024. În 2019, procentul era de doar 48%. Această tendință pune presiune atât pe sistemele alimentare, cât și pe mediu. În același timp, tipul de proteină ales devine tot mai important. Un raport realizat de Consumer Reports a atras atenția asupra nivelurilor ridicate de plumb din multe pudre proteice. Aceste descoperiri ridică semne de întrebare legate de siguranță, dar și de calitatea surselor de proteină promovate intens pe piață.
Beneficii pentru sănătate
Rezultatele cercetării au fost publicate în 2025 în revista științifică Frontiers in Science. Studiul explorează modul în care produsele hibride pot oferi beneficii atât pentru sănătatea umană, cât și pentru planetă. Ideea centrală este simplă: fiecare sursă de proteină are puncte forte și limitări, iar combinarea lor poate compensa aceste neajunsuri. „Alimentele hibride ne pot oferi gust și textură plăcute, fără a afecta bugetul sau mediul”, a declarat David L. Kaplan, profesor la Tufts University și coautor al studiului. „Alternativele proteice nu trebuie să vină neapărat cu costuri financiare, nutriționale sau de gust.”
Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa a analizat o gamă largă de surse proteice. Printre ele se numără produsele vegetale pe bază de soia, făinurile procesate din insecte, proteinele obținute din ciuperci, carnea cultivată în laborator și produsele fermentate. Pentru fiecare categorie, cercetătorii au evaluat literatura de specialitate privind avantajele și dezavantajele, atât atunci când sunt utilizate singure, cât și în combinație cu carnea.
Analiza arată că proteinele vegetale sunt relativ ușor de produs și accesibile ca preț. În schimb, ele sunt adesea criticate pentru lipsa texturii și a gustului specific cărnii. Carnea cultivată poate reproduce aceste caracteristici, dar este, în prezent, mult prea scumpă pentru a fi produsă la scară largă. Alte surse, precum insectele, sunt extrem de sustenabile, dar se confruntă cu reticența consumatorilor.
Soluția, combinarea proteinelor
Soluția propusă este combinarea acestor surse într-un singur produs. Exemplele includ burgeri care folosesc atât carne, cât și soia, sau produse care combină o cantitate mică de carne cultivată cu proteine din ciuperci și făină de insecte. Astfel de amestecuri ar putea reduce costurile, amprenta de carbon și dependența de carnea convențională, fără a compromite gustul. „Nicio sursă alternativă de proteină nu este perfectă”, explică David Julian McClements, profesor la University of Massachusetts Amherst și coautor al studiului. „Produsele hibride ne oferă șansa de a depăși aceste obstacole, creând alimente care sunt mai mult decât suma părților lor.”
Cercetătorii subliniază că ideea nu este una pur teoretică. Studii anterioare au arătat că producătorii pot înlocui o parte semnificativă din carnea animală din burgeri cu proteine vegetale, fără ca majoritatea consumatorilor să perceapă o diferență de gust sau textură. Acest lucru sugerează că tranziția poate fi făcută treptat și fără șocuri majore pentru piață. Totuși, drumul este departe de a fi încheiat. Autorii avertizează că este nevoie de cercetări suplimentare și de testări extinse ale produselor. Acceptarea de către consumatori rămâne o provocare, mai ales în cazul ingredientelor neconvenționale, precum insectele sau carnea cultivată. „Pentru a avea succes, este nevoie de cooperare între cercetători, industrie și autorități de reglementare”, a subliniat David L. Kaplan. „Trebuie să îmbunătățim calitatea, să creștem producția și să câștigăm încrederea consumatorilor.”
Abordarea propusă de cercetători ar putea schimba fundamental modul în care sunt concepute alimentele bogate în proteine. În locul unei competiții între surse, viitorul ar putea aparține combinațiilor inteligente. Într-o lume cu cerere tot mai mare de proteină și resurse limitate, soluția ar putea fi nu alegerea unei singure opțiuni, ci armonizarea mai multora.
