foto: freepik.com
Snobismul, definit de dicționare ca un fenomen în care persoanele adoptă fără discernământ și cu orice preț tot ce este la modă, a pătruns și în forță și în lumea gastronomiei. A apărut deja de ceva vreme, ca un fenomen extrem, ca o devianță de la fenomenul foodie people, apărut odată cu rețelele de socializare. Foodie people este o categorie destul de largă, un fel de gastronomi moderni, persoane care iubesc mâncarea și sunt foarte interesate de orice poate avea legătură cu ea, după cum îi definește chiar dicționarul Cambridge.
Dacă vrem, sunt un fel de gourmand modern, unde termenul denumește o persoană cu un foarte bun nivel de pregătire teoretic și practic legat de mâncare, care știe să prepare dar și să deguste preparate rafinate. Cuvântul a evoluat recent de la conotația cantitativă la cea calitativă, devenind apropiat ca sens de termenul gourmet, persoană care apreciază și încearcă să imprime un anume nivel de calitate și de rafinament în materie de mâncare. Gourmand-ului îi place să mănânce ce e bun, pasionatul gourmet iubește în primul rând calitatea și adoră să deguste. E cu un pas mai aproape de universul rarefiat al snobului absolut, e puțin snob dar nu tinde să exagereze și rămâne fidel calității.
Etimologia cuvântului snob
Gastrosnobul pur este exact opusul categoriilor de mai sus, care indică, în sinteză, cunoaștere și calitate, exprimat într-o formă mai modernă sau mai clasică. Snobul în materie de mâncare cunoaște mult mai puțin decât pretinde că știe. Cuvântul snob reprezintă o abreviere a locuțiunii latine sine nobilitate, care era folosită pe listele de studenți în colegiile britanice pentru a-i evidenția pe cei care nu proveneau din familii nobile. Termenul mai are și o conotație care indică persoane care manifestă dispreț față de clasele sociale considerate inferiore sau chiar „plebee”. Este, de facto, opusul gastronaționaliștilor, care promovează mâncarea pe care o mâncau străbunicii, nu e clar până la a câta generație înapoi.
În declinația sa gastronomică, de gastrosnob, indică persoanele care manifestă un anume dispreț sua privesc de sus pe cine mănâncă mâncăruri considerate ca definitorii pentru „clasele inferiore”. E gastrosnob cine refuză fasolea cu cârnați făcută acasă, dar mănâncă frecvent hummus ready made, ca exemplu cel mai la îndemână. Sau care refuză cu obstinație cartofii prăjiți de la fast food, pentru că nu poate mânca decât cartofi prăjiți belgieni în formă de spirală.
Dacă vrem să dăm o definiție concretă, gastrostrosnobii pot fi considerați, așadar, cei care nu doar consumă, dar și promovează tot ce e nou, mai puțin cunoscut, mai puțin popular și mai intrigant din tot ceea ce se mănâncă într-o anumită societate sau un anumit grup social. Ceva de care s-a auzit doar pe alocuri și doar în bula sa, el însuși un termen la limita snobismului.
Hiperactivitatea și hiperprezența, două constante
Dar dincolo de simplele discuții de grup, pe gastrosnobii îi definesc multe alte fapte de arme. Sunt prezenți în orice context posibil în care se întâmplă ceva legat de food. Nu atât pentru conținut, pentru ceea ce se discută, pentru setul de cunoștințe transmise, pentru a adăuga ceva în plus la bagajul cultural, ci mai mult pentru prezența în sine. Gastrosnobul acumulează diplome și „experiențe”, frecventează ateliere și cursuri, participă la evenimente, organizează călătorii gastronomice și parcurg drumuri lungi doar pentru a degusta ceva „autentic”.
Totodată, gastrosnobul evită cu oarece dispreț să discute pe subiecte gastro cu cine nu e suficient de actualizat cu trendurile și mai ales cu cine nu își permite un buget dedicat acestor scopuri. Dar gastrosnobismul merge dincolo de prezența în sine în mijlocul evenimentelor. Gastrosnobul nu doar face, întreprinde, ci trebuie să și arate lumii tot ce face: postează compulsiv, comentează, explică, detaliază, corectează ce spun alții, dă verdicte fără drept de apel. Ca orice fenomen din sfera snobismului general, gastrosnobismul nu e neapărat un rău absolut, nici un bine clar definit, există pur și simplu. Uneori, e văzut ca un rău necesar.
A încercat publicația italiană reportergourmet.com să facă o relativă clasificare a categoriilor de snobi în materie de alimentație.
Snobii vinului
Primii au fost snobii în materie de vin. Antemergători în materie de specializare și tehnicizare a discursului. Lor le sunt recunoscute unele merite în evoluția întregului sector, mai precis în adoptarea unor tehnici de degustare noi și a unui lexic nou, mai elevat.
Deși publicul s-a extins de-a lungul timpului, vinul rămâne capitolul principal al snobismului gourmet. Pentru un snob al vinului, acesta nu este niciodată suficient de rar și necunoscut, anul nu este suficient de greu de identificat, ocazia de degustare nu este niciodată suficient de rară, senzația după degustare, niciodată suficient de ieșită din comun.
Snobii în materie de bere artizanală
Pentru ei, o halbă nu este niciodată suficient de „identitară”. Sunt mereu în căutare etichete belgiene de care n-au auzit nimeni, de negăsit și de cele mai multe ori inesistente. Se cunosc între ei, se numără, se disprețuiesc, rareori cedează tentației de a consuma peste măsură.
Snobii de barbeque
Ultimii sosiți, dar nu mai puțin intransigenți. Religia lor este formată din cuts of beef – un decalog al bucăților de carne, printre care se numără short loin, sirloin, brisket, t-bone și rib-eye. Temperaturile interne, chimia și fizica sunt pâinea lor zilnică.
Snobii produselor la cuptor
Pâine fără pauză și fără număr, pizza cât încape, panettone și pandoro care devin frenezie pură când se aprind primele luminițe de Crăciun. Alungate sau rotunde, uniforme sau sau neregulate, găurile din aluat dau măsura virtuozității meșterilor în ale aluatului dospit: impun respect, reduc interlocutorii la tăcere, stârnesc uimire, uneori pot chiar prevesti eșecuri. În cazul pâinii, mai contează ca nu mai are ce să absoarbă prea mult sos, ceea ce dă mult sens pâinii?
Alte feluri de snobi în materie de mâncare
Categoriile sunt însă mult mai multe, dar încep să se fragmenteze. Există intransigenți ai brânzei, pentru care laptele nu e niciodată suficient de pur și de nepoluat, există, apoi, fanaticii preparatelor din carne, care scotocesc după pedigree-ul animalului până la a patra generație înapoi; mai sunt, apoi, apostolii ciocolatei și cafelei, din boabe culese sub roua cât mai pură a dimineții; dar nu lipsesc nici evangheliștii înghețatei artizanale, ai produselor fermentate sau ai ceaiurilor.
