foto: pixabay.com
Stefania De Pascale este o cercetătore de la facultatea de Horticultură a unei universități din Napoli și studiază de circa 25 ani agricultura viitorului. Și-a folosit această experiență dedicată necesității de autonomie alimentară în spațiu și recent a adunat totul într-o lucrare numită Piantare patate su Marte/ Plantând cartofi pe Marte. Ziarul La Stampa i-a cerut o opinie legat de cum ar putea arăta alimentația omului în spațiu, unde vrea să ajungă să călătorească și să poată și staționa.
În spațiu, vom fi în mare parte, vrând-nevrând, vegetarieni. Avem nevoie de plante commestibile care pot crește în absența greutății și cu forța de gravitate redusă, care să reziste radiațiilor cosmice, să aibă nevoie de puțină apă, care să fructifice la maxim lumina pentru procesul de fotosinteză, reacția prin care apa și dioxidul de carbon se transformă în glucoză și oxigen, explică cercetătoarea italiană.
De Pascale a început să experimenteze în 2005 germinarea semințelor de soia în condiții de microgravitate – în cercetările sale a fost ajutată de un pilot italian de pe stația spațială internațională, care a pus sun observație ipotezele ei, atunci totul fiind în stadiu de pionierat în domeniu.
Astăzi, explică ea, știm că agricultura în condițiile prohibitive din spațiu este posibilă, dar e nevoie să selecționăm specii vegetale care sunt puțin sensibile la radiații și care în condiții de microgravitate pot să dezvolte rădăcini funcționale în ciuda faptului că nu pot crește în jos, așa cum se întâmplă pe pământ datorită forței de gravitație.
„Salad machine”
Nu vor fi câmpuri cultivate, ci „salad machine”, spații de creștere a micro-legumelor folosind lumină de led-uri roșie și albastră în proporția corectă. Plantele în sistem indoor au nevoie de mai multe lungimi de undă în funcție de perioada vegetativă, în funcție de care lumina își schimbă culoarea.
Iar dioxidul de carbon, care pe pământ este de 450ppm/1000 (450 molecule de CO2 la 1000 molecule de aer), în interiorul acestor minisere în spațiu ar putea fi de zece ori mai mare, un mare avantaj pentru plantele cultivate. Va fi un element fundamental pentru a obține mult mai rapid biomasă, spune ea.
Cuvântul de ordine în spațiu
Reciclarea va fi cuvântul de ordine. Orice. Un cerc închis, resurse-resturi-resurse: pe navele spațiale, pe stațiile lunare sau pe Marte, vor putea fi doar ecosisteme. Dioxidul de carbon va fi cel expirat de cosmonauți, oxigenul doar cel produs de plantele cultivate, iar sursa de apă va fi urina purificată și tratată, energia, de la lumina solară, resturile și dejecțiile vor îmbogăți organic materia sterilă de pe suprafața Lunii și a planetei Marte.
Câte plante comestibile există și câte consumăm efectiv
În prezent, spune cercetătoarea în domeniul horticol, există 50.000 de plante comestibile. Dintre ele, 6.000 sunt cultivabile dar doar 200 contribuie efectiv la hrana oamenilor. Dar 66% din hrană se produce din doar nouă specii.
Sunt promițătoate în spațiu culturile în aer și în apă, mai spune De Pascale, iar în acest sens sunt de mare ajutor tehnicile de editare genetică puse la punct în ultimii ani. Pentru o mai bună adaptare la mediu a speciilor în condiții climatice ostile.
Până acum, spune ea, au dat bune rezultate în spațiu culturile indoor de salată verde, cartofii și unele specii din familia cruciferelor – verzele, familia cucurbitaceelor – castraveți, dovlecei, pepeni, dar și din alte familii. De aceste studii și tehnici noi va beneficia și agricultura normală, în condițiile schimbărilor climatice, a terenului arabil care se reduce și a apei tot mai indisponibile unde și când e nevoie.
